opiniile mele exprimate aici

2011-05-31T11:07:00.002+03:00

SHINING FASHION NIGHT, LA TIMISOARA

2011-02-18T22:14:00.002+02:00

http://flashlife.eu/2011/01/shining-fashion-night-la-timisoara/

Cum definesc eu iubirea

2011-02-18T16:16:00.003+02:00

Comunicarea fara cuvinte, poate fara gesturi chiar. Un dialog in care simple clipiri ale pleoapelor soptesc cu
subinteles "te iubesc". O melodie comuna, un film pentru amandoi, reactii spontane, tandre, fara frontiere de niciun fel.
Pentru mine, barbatul ideal e cel langa care simt ca vibrez si daca stam jos pe iarba si incepe sa ploua si daca ma strange in brate intr-un hotel de cinci stele din Paris. E cel care ma face sa ma simt speciala indiferent daca port o rochie de seara cu diamante sau un tricou pe care nu este imprimat nimic. In ceea ce ma priveste, iubirea nu cred ca poate fi cantarita. Ea se traieste, se simte, se canta, se scrie. Eu le-am ales aproape pe toate, doar ca nu am voce sa si cant :)

Dor

2011-02-15T21:13:00.000+02:00

V-a fost dor de mine? :)

Pasiune scandinava: Malmo

2010-11-03T22:05:00.002+02:00

http://www.consiliervacante.ro/index.php/component/content/article/25-impresii/314--pasiune-scandinav-malmoe-.html

AU SCAZUT TAXELE LA UVT!

2010-05-27T01:30:00.001+03:00

În urma deciziei Senatului UVT, taxele la facultate scad de la 2.750 – 3.000 de lei la 2.500 ron, iar la masterat, de la 3.500 la 3.000 de lei!!!!!

De Paste...

2010-04-04T22:12:00.002+03:00

Sa fiti fericiti, sanatosi, cu noroc si voie buna! :) :)

Sunt indragostita

2010-03-31T15:50:00.003+03:00

...de pisoiul din varful blogului. Imi vine sa-l scot de acolo si sa ma joc de-adevaratelea cu el. Ca atunci cand eram mica si adunam de pe drum toate matzele homeless si catelusii. Pentru ca am crescut la casa in primii sapte ani. De fapt, m-au crescut bunicii pana sa merg la scoala. Si de atunci sau nu stiu, poate asa m-am nascut, ador animalutele. Acum eu si fratele meu mai mic avem un hamsterica. Din ala micut, micut de tot, ce nu creste niciodata. E gri. Si face cu boticul ca un iepuras. Nu ma bagati in seama. Aiurez... Sau ce, n-am voie?

Barza lui Ovi

2010-03-31T15:40:00.003+03:00

Ieri sau alalteri era sa-l bat pe Ovi cu barza lui cu tot! Pentru ca din cazua berzei mi-am sters din greseala pisoiasul din varful blogului. Dar daca tinerele mamici au nevoie de sfaturi barza lui Ovi stie raspunsurile!

Pentru prieteni

2010-03-31T15:37:00.003+03:00

Nu stiu daca sunt foarte superficiala, dar am momentele mele cand ma simt asa si ma si comport pe masura trasaturii. Poate mi-am zapacit prietenii cu ba ca sunt indragostita, ba ca mai stiu eu de cine imi place. Cred ca nu ma mai suporta nici ei. De aceea, postul acesta e dedicat prietenilor care nu mi-au dat un spit in fund atunci cand mi-am spus off-urile pana i-am exasperat. Astazi m-am trezit la realitate, referitor la povestea aia, stiu ei bine care, aia cu care i-am sacait in ultimul timp. Se mai intampla. Important e ca am gasit calea de intoarcere spre ratiune si mi-am revenit complet. M-am gandit mai bine. Nu avea rost. multumesc :) ca m-ati ajutat sa ma trezesc astazi cu fata la soare, la primavara! Yupiii!

PROPAGANDA in campania prezidentiala online

2010-02-25T23:21:00.001+02:00

Argument

Nu mai pot nega. Sincer. E mult prea evident. Îmi invadează mail-ul, mă agasează zilnic, îmi dictează una şi alta. Pentru că acum, aţi ghicit, se discută mult pe net... politica.

„Comunicarea politică este un câmp în care se intersectează diverse modalităţi de persuadare a electoratului” (Gosselin, autor citat în Traian Vasile, Irina Stănciugelu, p. 9).

Fără a avea pretenţia că mă pricep la politică, am ales ca temă propaganda politică în campania prezidenţială din România anului 2009, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, via site-uri şi al reţelelor sociale (twitters, youtube, facebook, yahoo messenger, bestjobs). Am optat pentru acest subiect deoarece mă simt „victimă” a mesajelor politice transmise pe aceste căi, zi de zi şi de nu ştiu câte ori pe zi, până la exasperare. Îmi place foarte mult subiectul. Este la modă, pe de altă parte, printre internauţi. Atât de la modă, încât devine contagios cu stereotipuri şi clişee. În ultima perioadă am avut tot felul de polemici, cu privire la campania prezidenţială din ţară, pe mess, pe chat-ul de pe facebook cu prietenii, colegii. Chiar dacă propaganda reprezintă o modalitate patologică de comunicare (Traian Vasile, Irina Stănciugelu), facebook-ul a devenit o platformă, se pare, oportună de publicitate electorală agresivă. Şi cum m-am săturat să mi se spună cu cine să votez, să mi se impună chiar prin zeci de mail-uri expediate zilnic şi prin sondaje de opinie realizate pe twitters să am o anumită opţiune politică sau alta, am decis să analizez şi să critic propaganda politică, care a luat amploare pe Internet. Consider că mediul digital are o influenţă consistentă asupra electoratului şi a consumatorilor de „noile media”, de aceea mă intrigă şi mă irită această molimă a comunicării, transmisă astfel: prin reţelele sociale.

Candidatul politic, în ambalaj digital

„Fiecare rând citi dintr-un ziar, fiecare reclamă întâlnită pe drum, orice discurs politic, fiecare demers al societăţii civile îl afundă şi mai mult pe omul modern într-o lume a multiplelor opţiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâtă pur şi simplu din mintea sa. Singura metodă prin care indivizii au putut fi puşi laolaltă într-o construcţie socială şi apoi, au putut fi ţinuţi acolo, este manipularea ” (Bogdan Teodorescu, 2007, p. 235).

Propaganda este acţiunea de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie, un partid politic, cu scopul de a convinge şi de a câştiga adepţi. Termenul „propagandă” provine din expresia latină congregatio de propaganda fide (Congregaţia pentru răspândirea credinţei). Înfiinţată de Biserica Catolică, în 1622, congregaţia coordonează activităţile misionarilor în America Centrală, America de Sud, Caraibe, Filipine, India, Japonia, China şi are ca scop înfiinţarea şi organizarea unei biblioteci şi a unei şcoli pentru preoţii misionari, pentru a restaura catolicismul în ţările protestante şi ortodoxe şi a-l răspândi prin convertirea celor care practicau religii necreştine.

Potrivit unui istoric bulgar, propaganda este „un proces prin care, concomitent, se concepe şi se realizează politica. Fără această componentă propagandistică, diplomaţia şi politica sunt imposibile”.

Propaganda politică reprezintă un „dialog”, care de fapt nu există. Şi aceasta deoarece propaganda politică nu urmăreşte descoperirea unor adevăruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potenţiali cu privire la unele idei care sunt prezentate ca fiind adevărate. Influenţarea urmărită de propagandă este concepută pe termen lung şi la nivelul cel mai larg al societăţii. Mesajele propagandistice au un caracter explicit, dar şi dominant în acelaşi timp. Intenţia mesajului propagandistic nu este de a sugera, ci de a impune publicului, un acelaşi mesaj, interzicându-i posibilitatea de a alege.

Prin natura structurii politice din România, ca stat democratic şi a structurii mediului online, propaganda nu e una violentă şi coercitivă, adică audienţele ţintă să nu se poată eschiva obsedantelor mesaje propagandistice, ca în cazul propagandei din societăţile totalitare (tradusă de Dan şi Dana Lungu, 2004, p. 28).

„Credinţa în puterea sa şi lipsa de răspundere, îi dau gloatei o intoleranţă şi un orgoliu excesiv. În lucrarea De la Démocratie en Amérique I 1835, Alexis de Tocqueville opina că: În general, concepţiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă” (www.wikipedia.ro, 29 decembrie, 17:00).

Propaganda politică, tehnică utilizată de cei trei lideri politici preferaţi de electorat: Crin Antonescu, Mircea Geoană şi Traian Băsescu, ia, astfel, amploare pe twitters, facebook, youtube, yahoo messenger, diverse site-uri, reţele sociale, pe care internauţii politici le consideră adevărate platforme de desfăşurare a campaniei electorale. Pe toată perioada campaniei prezidenţiale, twitter a înglobat o avalanşă de comentarii despre candidaţi, preferinţe de vot, apariţiile şi acţiunile lor în mass-media, dar şi iniţiativele unor partide, companii, necunoscuţi, toate aceste constituind îndemnuri adresate oamenilor pentru a vizita secţiile de votare atât în 22 noiembrie, cât şi pe şase decembrie. Popularitatea acestor medii internautice conduce la notorietatea candidaţilor la preşedinţia României, şi pe planuri internaţionale. Pentru că imaginea politicienilor ajunge să se confunde cu caracteristicile acestor forme de interacţiune socială, trăsături care îi situează pe liderii politici în vârful piramidei de simpatie din ochii electoratului. În special ai electoratului rozător pasionat de reţele sociale, de pe net. Mai ales că „twitter” a fost desemnat cel mai popular cuvânt din limba engleză, în 2009, potrivit The Global Languace Monitor (instrument de analiză a tendinţelor de dezvoltare din diferite limbi). Atenţia atrasă asupra microblogging-ului omonim l-a validat pentru introducerea sa în lexicul limbii engleze. Twitter surclasează chiar, ca popularitate, cuvinte ca Obama, AH1N1, prezente în top şi reduce comunicarea la 140 de caractere.

Platformele sociale reprezintă bune metode pentru liderii politici, de a discuta cu alegătorii şi de a-şi posta comentariile personale. Internetul a înregistrat cele mai mari creşteri de audienţă în ceea ce priveşte urmărirea campaniei electorale, lăsând în urmă radioul, ziarele, televiziunea, conform www.wall-street.ro/articol/ (29 decembrie,

20:16).

Dacă preşedintele e pe Internet, şi alegătorii trebuie să fie acolo, cam acesta este principiul care stă la baza campaniei electorale online.

Aceste câmpuri de realizare a campaniei prezidenţiale creează, în acelaşi timp, simpatizanţii. Care îşi formează o opinie sau alta, de cele mai multe ori, în funcţie de ce-a mai apărut pe twitter, facebook sau youtube. Misiunea acestor reţele devine astfel aceea de a mobliza oamenii să meargă la vot, de a-i convinge pe alegători şi de a le inculca anumite păreri şi orientări politice, precum şi atingerea unor culmi de activism politic nemaîntâlnite în România, deşi, de mult, epuizate în SUA. Oricum scena politică din ţară arată exact ca background-ul twitter-ului, unde totul este perisabil: Antonescu e mai întâi în opozitie cu Geoană, după care se „combină” cu el la cartela prezidenţială cu ciolan inclus, Băsescu câştigă alegerile cu Tăriceanu, după care îl înlătură şi aşa mai departe. De aceea, dacă am arunca un gând în neantul virtual politic, l-am putea urmări liniştiţi cum face bâldâbâc, atunci când dă de fundul puţului... Fiecare, de la Geoană la Băsescu, are şleahta lui numită partid. Băsescu şi-a deschis chiar şi un canal tv pe youtube, de navigare electorală: http://www.youtube.com/user/PDLpress (5 ianuarie, 20:23).

Ca replică, să spun aşa, la aceste reţele care promovează campania electorală, au apărut: antibasescu.com (29 decembrie, 19:29), site care te antrenează să-i dai un şut virtual în fund preşedintelui Traian Băsescu sau nufigeoana.com (29 decembrie, 19:30), unde Geoană e transformat în balerină, site-uri care amplifică, pe de altă parte, propaganda politică şi transformă scena electorală din România într-un ring în care unii aruncă portocale în cei care dau cu roşii şi invers. Acestea pot fi considerate căi anti-campanie.

Sau, mai simplu, o modalitate a staff-urilor de campanie, care confundă astfel online-ul cu Realitatea, Antena, OTV sau B1, televiziuni care au fost absolut penibile în 2009. Propaganda din campania prezidenţială online e una ironică, o tehnică de manipulare prin satiră şi prin discreditarea adversarilor politici prin fel şi fel de materiale postate şi pe youtube, care-i prezintă pe liderii politici în situaţii încriminatoare, jenante, de ordin (juridic) penal chiar, în acord cu Constituţia României:

http://www.youtube.com/watch?v=j4QbCuAeYSQ, http://www.youtube.com/watch?v=NEpS1EvXZdk http://www.youtube.com/watch?v=8TZsTIL3QRk (5 ianuarie, 17:58). Aceste site-uri îl arată ori pe Mircea Geoană luănd mită 5000 de euro, ori pe un fost militar, care susţine că a primit o scrisoare de la Geoană prin intermediul căreia e chemat agresiv la vot, adică ameninţat cu informaţii despre trecutul său în armată sau pe Traian Băsescu într-un act de violenţă asupra unui minor. Aceste materiale constituie „adresări pentru publicul fiţuicilor cu trafic mare şi minte puţină”, potrivit www.blog.trafic.ro (5 ianuarie, 23:34).

Politicienii noştri şi-aşa se află la sute de mile distanţă de o imagine bună în ochii cetăţenilor, iar tipul acesta de circ de pe net, nu-i face să pară decât şi mai puţin credibili, pentru că împrăştie hăhăială în online. Chestia e că tocmai acest gen de materiale atrag atenţia şi sute de comentarii, de vizualizări. Pentru că la noi senzaţionalul se construieşte din exemple negative, din lucruri murdare pentru o societate care se vrea a fi sănătoasă din punct de vedere moral. După ce ai îmbolnăvit lumea bine cu senzaţional din acesta, e mult mai uşor să acţionezi cu virusul propagandei pe un astfel de fond suferind, deja slăbit în faţa adevărului. Acesta este metoda psihologică utilizată în realizarea propagandei politice în mediul virtual. De aceea este necesară transparenţa şi un studiu amănunţit cu privire la comportamentul utilizatorului de internet în acest context, al unor alegeri prezidenţiale.

Cu alte cuvinte, acelaşi populism ieftin şi aceleaşi atacuri jegoase, lipsite de diplomaţie şi fair-play, pe care le-am putut vedea şi la televizor, zac şi pe internet.

De transparenţă e vorba numai atunci când avem în vedere site-uri pe care accesându-le ne putem da seama împotriva cui sunt realizate sau pe cine susţin, o altă caracteristică a propagandei, „patologie comunicaţională” ce urmăreşte un scop clar delimitat.

Riscul unei campanii prezidenţiale online e acela că nu există niciun control asupra identităţii persoanelor care postează şi în felul acesta oricine se poate da drept unul din candidaţii la preşedinţie, pe de altă parte. Şi ajungi să-l votezi, poate, pe badea din Cucuieţii din Deal sau pe oricare Pitzi tunată, pe această cale şi nu pe liderul care candidează cu adevărat. Inclusiv declaraţia lui Traian Băsescu ar trebui să ne dea de gândit, că mijloacele tradiţionale de informare în masă deformează mesajul şi că e mai bine să-l urmărim pe preşedinte pe site-ul de campanie.

(http://www.basescu.ro/stiri/multumesc-romani-81, 6 ianuarie, 21:25).

Pe site-ul de campanie nu poate fi decât publicitate electorală şi acolo de unde să ştim că mesajele sunt adevărate? În realitate, nu ştim. Poate nici nu le postează preşedintele însuşi, ci „make-up artiştii” din jurul său (filmul Wag the dog). Avem nevoie de mesaje obiective, fără vreun partaj politic, pentru ca votul să fie al nostru în întregime.

Ţine şi de încrederea ce o putem acorda sau nu structurilor internautice, care îi ambalează pe candidaţii la preşedinţie în staniol fresh, modern, tineresc, dar cu un conţinut greu verificabil sau care te îndeamnă la lucruri interzise şi acţiuni de hacker, dacă vrei să afli adevărul din spatele ferestrei de facebook, a celei de twitter şi aşa mai departe.

Acum mă voi contrazice singură, o situaţie identică e şi cea din presa scrisă, tv, radio, pentru că în final noi votăm un „produs politic”, al unui arsenal întreg de specialişti. Acesta este unul din simptomele propagandei politice: crearea liderului politic, care, în funcţie de raftul de pe care se va „vinde” (internet, presă tipărită, radio, tv), are diverse caracteristici, subordonate toate charismei. Charisma este ingredientul fundamental utilizat în prepararea oricărui lider poltic, indiferent de mediul de comunicare în masă care îl importă şi ni-l exportă apoi. Se merge exact pe acelaşi principiu ca la supermarket, unde găseşti tot felul de produse ce nu îţi sunt utile dacă te gândeşti mai bine, dar pentru că au un ambalaj drăguţ, le cumperi convins fiind că îţi trebuie de fapt. Şi pe deasupra, ai impresia că decizia îţi aparţine ţie în totalitate. În cazul politicienilor, însă, acestora li se acordă votul şi în funcţie de imaginea pe care electoratul o are asupra formaţiunii politice din care candidatul face parte. Nu de puţine ori am văzut pe forum-uri comentarii ca acestea: nu am votat Băsescu, am votat doar contra PSD-ului sau nu aleg Geoană, aleg înlăturarea PDL-ului de la putere. În ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, cred că aici s-a simţit un underdog effect, pentru că sondajele online de opinie l-au cotat pe acest candidat ca având şanse mult mai mici decât Geoană şi Băsescu pentru scaunul de la Cotroceni. Şi atunci oamenii l-au votat în mare parte din blam pentru liderii cu şanse mai bune, conştienţi chiar că votul lor nu-l va situa pe Antonescu în vârf. Portretul candidatului la preşedinţia ţării conţine clar trei imagini: trecutul său şi familia, imaginea pe care o propune potenţialilor alegători şi imaginea pe care electoratul o percepe cu privire la candidat. Pentru a obţine aprecierea publicului votant, politicianul trebuie să realizeze, aşa cum este denumit de practica politică, un ID Rating foarte bun. Să aibă notorietate, iar mediul internautic conferă această audienţă politicienilor pentru că popularitatea din ce în ce mai mare a reţelelor sociale implică o popularitate din ce în ce mai mare a celor care le utilizează. Aceasta deoarece lipsa unei cenzuri, a unui CNA, a unei legi care să controleze măcar la nivel psihologic lucrurile pe net, oricine postează sub imaginea unui om liber, neîngrădit, sincer, a unui om care pare el însuşi, fără moguli, parcă fără interese. A unui om transparent, însetat de democraţie. Cu o gândire nouă, identificabilă cu noutatea şi actualitatea mijloacelor de comunicare în masă internautice.

„Pentru că au existat conturi false (pe net) în numele meu, am decis să fiu chiar eu aici”, scria Băsescu pe twitter-ul său, în doi noiembrie.

Cu alte cuvinte, preşedintele se dă pe el însuşi internetului şi oamenilor din online. Sub imaginea omului curat, care nu are nimic de ascuns. E ca şi când ar propune o întâlnire faţă-n faţă cu internauţii, neseparată de vreun canal, ci o întâlnire în carne şi oase. Cu oricine din lume, oricând.

Se merge şi pe principiul eşti pe net, înseamnă că eşti cool şi că trăieşti cu adevărat în sec. XXI. În consecinţă, o campanie electorală online, prin natura mediului internautic, poate câştiga în interes, pentru că un candidat la preşedinţie dovedeşte astfel că a înţeles cam ce este „la modă, ce se poartă” şi încearcă să-şi adapteze strategia politică la noile tendinţe ale unui public posibil electoral, să le adapteze la publicul, mai întâi, consumator de net şi să-l orienteze, apoi, spre politica internautică. Acestea toate sub iluzia şi masca unei campanii relaxate, detaşate de orice interes ascuns, ale unui proces de comunicare ce se vrea a fi cu cetăţeanul, sub formă de dialog.

Oricum, practica alegerilor curente dovedeşte că echipele de campanie ale candidaţilor optează pentru discreditări şi dezinformări pe internet adesea. Procesul devine, în esenţă, o procedură de întărire a grupurilor de votanţi ale fiecărui partid şi nicidecum o punere în aplicare a sloganelor electorale, slogane care ar trebui să fie un impuls spre unire şi coalizare.

Numai că nu ştiu cu certitudine în ce măsură candidaţii la preşedinţia României au avut cu adevărat o campanie electorală online. Aş spune că e mai degrabă o anti-campanie contra lui Băsescu şi ulterior, una contra PSD-ului. Pentru că s-a mers foarte mult pe „bă, uite ce i-au făcut ăluia şi uite ce l-au lucrat pe celălalt”. Aceste lucruri au ieşit în evidenţă şi au conturat pregătirea online a liderilor noştri politici.

Preşedinţia .ro

În online încă se fac campanii pentru că trebuie să avem şi noi un joc cu flash, ar spune mulţi, pentru că în România „în era digitală, alegerile se câştigă cu sacoşele”, aşa cum afirmă Adriana Săftoiu, fost purtător de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu. Aceasta e de părere că o campanie prezidenţială online e lipsită de sens, deoarece jumătate din electoratul român e format din oameni care provin din mediul rural, în care computerele abia acum au început să se introducă. Atitudinea fostului purtător de cuvânt e susţinută şi de declaraţii de genul: „nu ştiu nici un exemplu de promovare online care să fi generat acţiuni offline”, spune un director care a creat campania de publicitate electorală a unui politician de la noi. (Interesant, că deşi a fost angajat pentru o astfel de campanie, nu crede, practic, în rezultatele pozitive ale propriei munci!). Sau „ceea ce vreţi să faceţi voi, e ceva similar unei furtuni într-un pahar cu apă”.

Chiar dacă în România, online-ul e privit de mulţi cu scepticism, Internetul le oferă oamenilor posibilitatea de a vorbi, în cazul în care au obosit să se afle doar în postura de ascultători pasivi.

Mircea Geoană avea 2848 de suporteri pe Facebook, pe şase decembrie, 2009, conform aantrey.blogspot.com (6 decembrie, 16:55). Acelaşi blog ne dezinformează pe faţă că Traian Băsescu avea pe Facebook, la aceeaşi dată ca şi Mircea Geoană, 2529 de suporteri. Şi spun asta pentru că autorul blogului ne dă şi adresa site-ului unde putem verifica dacă statisticile sale sunt corecte. Nu e postat ca şi link pe blogul acesta, dar cu un simplu copy paste pe adresa indicată de blogger, se vede clar că Traian Băsescu are, de fapt, 3.073 de susţinători politici

(http://www.facebook.com/pages/Traian-Basescu/18340128316?v=info#/pages/Traian-Basescu/18340128316?v=wall, 6 decembrie, 16:57). Probabil nu e trecut link-ul ca să renunţi şi să nu mai verifici, din lipsă de timp sau alte motive. Pe de altă parte, PNL (Crin Antonescu) deţine peste 100 de bloguri şi un număr de susţinători din afara blogosferei politice.

Campania electorală online conduce şi la tot felul de invenţii. De pildă, a apărut un joc virtual care îi permite jucătorului să aleagă preşedintele pe net. Să se implice în campania candidatului pe care îl simpatizează, pentru ca ulterior să devină, virtual, directorul de campanie al celui care ajunge să ţină primul discursul după alegeri.

Vreau să subliniez că oamenii consumă online, în ciuda unor critici şi păreri contrare cu privire la acest mediu. Iar liderii politici se străduiesc tot mai mult să câştige, se pare, preşedinţia .ro şi de-abia, apoi, pe cea de la Cotroceni.

World Blogging Forum

În timpul campaniei prezidenţiale, Traian Băsescu inaugurează lucrările World Blogging Forum, adică pe cele ale bloggerilor internaţionali. Evenimentul se desfăşoară la Palatul Parlamentului şi are ca scop consolidarea libertăţii în mediul online şi dezvoltarea democraţiei, politici globale cu impact asupra ştiinţei şi educaţiei. Evenimentul mai vizează şi lansarea oficială a unei declaraţii privind principiile jurnalismului online şi elaborarea unei constituţii a libertăţii pe Internet, care să fie adoptată la Bucureşti şi la care să poată adera bloggeri de oriunde din lume. Jurnalişti şi bloggeri din alte ţări, printre care: SUA, Canada, Republica Moldova, Italia, participă la eveniment cu prezentări legate de era informaţional-digitală.

„Suntem onoraţi să-l avem pe dl Traian Băsescu, preşedintele României, la deschiderea lucrărilor World Blogging Forum 2009 şi sperăm ca acest lucru să fie un semnal pentru modernizarea României şi un pas înainte spre adoptarea politicilor de e-democracy şi transparenţă oferite de Internet”, afirmă preşedintele ONG-ului care a organizat evenimentul.

Din declaraţia reprezentantului de la ONG se înţelege că, de fapt, prezenţa preşedintelui României la eveniment constituie acel pas important spre evoluţia digitală a României şi mai ales spre cea a sistemului democratic, care, convertit în e-democracy, adaptat, mai bine zis, erei digitale, ar deveni mult mai transparent.

Şi nu putem trece cu vederea afirmaţiile domniei sale, pentru că ONG-ul de care vorbim a lansat şi Campania de prevenire a cancerului de col uterin, a organizat târgul de cariere Bucureşti şi a lansat Admiterea online. Adică reprezintă o organizaţie de notorietate la noi în ţară.

Pe de altă parte, Traian Băsescu, care se afla în plină campanie electorală, pe Internet, îşi asociază imaginea cu cea a unei organizaţii non-guvernamentale care luptă voluntar pentru transparenţa pe Internet şi pentru un sistem democratic identificabil cu această caracteristică a online-ului. Şi cum se tot autoproclamă un apărător al democraţiei, un bun prilej este şi acesta, de a arăta că sprijină şi e-democracy.

Titlul articolului, care apare, evident, pe net, pune în lumină şi face ştire din prezenţa lui Traian Băsescu la deschiderea lucrărilor WBF şi nu din importanţa evenimentului pentru România. Rubrica materialului: voluntariat. (www.bizcampus.ro, 6 ianuarie, 20:14).

Inclusiv Traian Băsescu, pe propriul twitter (http://twitter.com/tBasescu, 7 ianuarie, 21:54), anunţa, cu o zi înainte de inaugurare, că va participa la WBF. Pentru cine nu ştie ce înseamnă WBF, e nevoit să caute pe internet şi găseşte doar informaţii care îl promovează pe Băsescu şi care, aşa cum spuneam, fac ştire din participarea sa la eveniment.

După ce iese pe primul loc, la alegerile prezidenţiale din turul I, pe şase decembrie, Traian Băsescu câştigă detaşat alegerile şi rămâne preşedinte al României pentru încă cinci ani. La radio, ziare, tv, se anunţă că românii din SUA, Canada, Italia şi Republica Moldova l-au ales câştigător.

Geoană te plăteşte pentru calităţile tale! Depune cv-ul acum!

Bestjobs (3 decembrie, 18:36)

Tipul ofertei: full time

Nivel carieră: senior-level, peste 5 ani

Oraş: toate oraşele

Data introducerii: 27-11-2009

Data expirării: 02-12-2009
Descrierea postului:
- fan Iliescu sau Marian Vanghelie
- miner sau fiu de miner luptător activ la mineriadă (se acceptă şi fost miner sau miner provenind dintr-o familie cu cel puţin un membru miner, prezent la mineriade)
- experienţă cel puţin cinci ani de zile
- limbi străine: obligatoriu rusa (scris, citit, tradus)

Cerinţe:

- cunoştinţe avansate de Adobe After Effects şi alte programe de editare video

- capabil să lucreze împreună în echipă

- portofoliu de trucaje este un plus

- rezistenţă la stres şi capabil de compromisuri

- realizarea de materiale video artistico-propagandistice de o calitate mai bună, care să nu conţină erorile descoperite în filmul următor: http://www.youtube.com/watch? V=xRVtgaO7/ (copy paste acest link)

Ofertă:

- posibilitatea de avansare în cadrul televiziunilor Realitatea şi Antena 3

- parte dintr-o echipă elitistăde fondatori de opinie împreună cu Mircea Badea şi victor Ciutacu

- abonament la spa incluzând masaj de relaxare şi patru şedinţe de spălare pe creier săptămânale

Pentru detalii suplimentare poţi trimite cv-ul la

locuri-de-muncă@mirceageoana.ro

Da, inventivi oameni! Mai ales că site-ul bestjobs are un trafic foarte mare, acum în vremuri de criză financiară, când foarte mulţi oameni, din toată ţara îşi caută serviciu. O bună dovadă o reprezintă sutele, chiar miile de persoane care aplică la fiecare anunţ de job postat pe site. Interesant că şi la acest anunţ au aplicat aproximativ 100 de persoane. Consider că majoritatea au făcut-o din curiozitate ca să vadă ce se întâmplă, dar probabil că sunt şi foarte mulţi dobitoci care au aplicat pe bune. Aşa cum am mai spus deja, oricine se poate da drept altcineva pe Internet. Pentru că îmi vine greu a crede că cineva din staff-ul de campanie a lui Mircea Geoană sau chiar Geoană însuşi a publicat aşa ceva. Seamănă un anunţ de batjocură, cu apropouri consistente la video care-l discreditează pe Băsescu (care a fost considerat trucaj, în final), dar şi la parteneriatul de partid dintre Geoană şi Iliescu. Pentru o manevră de campanie electorală, nu dă bine deloc pe sticla Internetului!

Băsescu, pe twitter

Aici, preşedintele ne propune mesaje „direct de la sursă, nerăstălmăcite” şi ne ispiteşte să accesăm site-ul dacă vrem să fim primii care află informaţii despre campania electorală. Domnia sa mai afirmă că are încredere în libertatea de exprimare a bloggerilor şi că în asta crede chiar cu tărie. Clar, o chestie bine speculată pentru o campanie prezidenţială online. Pentru că dovedeşte, încă de la început, un soi de prietenie, de alianţă cu lumea online-ului. Şi în momentul în care cucereşti pe cineva şi ţi-l faci prieten, te poţi baza, apoi, pe el în celelalte situaţii.

Băsescu ne mai spune că în urmă cu cinci ani, când a ieşit preşedinte, oamenii de pe net au făcut diferenţa. Din nou merge pe încurajarea internauţilor. Cărora le atribuie puterea de decizie, le pune la dispoziţie simbolic, prin limbaj, viitorul unei ţări şi şansa directă de a alege, de a fi stăpâni pe acţiunile lor. Lasă impresia că el, ca preşedinte, e acum în mâinile celor din online, care sunt singurii capabili să facă diferenţa. Că ei sunt şefii, de fapt.

Mai atrage atenţia pe twitter, la ora 11:51 AM, şase decembrie, că la ora şapte rezultatele vor fi 50/50, cu trend favorabil PDL-ului şi precizează că rezultatele sondajelor realizate de Antena 3 şi Realitatea sunt, de fapt, incorecte. Într-adevăr, un sondaj comandat de B1 Tv, CSOP-ISER, arată la ora 19, ora precizată de Băsescu pe twitter, un rezultat de 50/50, la aceeaşi dată (http://stiri.rol.ro/content/view/503977/2/, 7 ianuarie, 23:50).

De unde a ştiut preşedintele care vor fi rezultatele la ora 19? De ce rezultatele celorlalte posturi tv erau incorecte?

Mai mult de atât, unul din moderatorii de la postul B1 Tv, Radu Moraru, jurnalist de meserie şi care reprezintă într-o oarecare măsură şi imaginea postului, declara în septembrie “că de câte ori a venit Băsescu la noi a făcut audienţă, publicul nostru are o atracţie pentru Traian Băsescu”. Întrebat fiind de un jurnalist de la Realitatea.net dacă e normal să fie atât de poziţionat pro-Băsescu, Moraru răspunde că “lucrez cu materialul clientului. Îi pun pe toţi la masă şi dacă azi ar fi să aleg, Traian Băsescu e cel mai bun, după părerea mea” (http://www.realitatea.net/interviu-realitatea-net---radu-moraru--sunt-portavocea-lui-basescu_610557.html, 7 ianuarie, 00:12). Foarte interesant! Altfel spus, invitaţii unui post de televiziune, la o emisiune live, sunt de fapt, clienţii moderatorului, aşa cum reiese din materialul postat pe site-ul Realitatea.net. Ce credit să mai acordăm, noi privitorii şi ascultătorii, discuţiilor din platoul lui Moraru, în acest caz?! Bine, ideea nu este să critic prestaţiile lui Moraru şi ale televiziunilor, ci să evidenţiez modul în care îşi face campanie online Traian Băsescu.

Adică Traian Băsescu, în campania sa prezidenţială, a fost clientul lui Moraru, potrivit declaraţiilor moderatorului şi pe deasupra, rezultatele unui sondaj realizat de B1 Tv coincid cu pronosticul dat în campania sa online, de Băsescu pe twitter, cu câteva ore înainte de 19 PM şi de cele ale sondajului B1 Tv.

În acord cu DEX-ul: client= persoană care cumpără ceva, consumator al unui local public, cel care apelează la serviciile cuiva, cumpărător.

În ciuda acestor lucruri, modul în care Băsescu şi-a expus acest punct de vedere, cu 50/50 e unul direct. Fără ocolişuri. Concis, simplu, clar. Cu alte cuvinte, în campania sa online merge pe un limbaj puternic, fără bâlbe şi incertitudini. Cred că asta contează foarte mult, deoarece pe twitter, Băsescu se arată ca un politician ce pare să nu se clatine în faţa multor sondaje şi canale media care îl discreditează şi duc o campanie evidentă împotriva domniei sale. Rămâne pe poziţii şi luptă în continuare să câştige online-ul şi preşedinţia României. Ca şi trăsătură de personalitate, care derivă din afirmaţiile sale pe twitter, e, în primul rând, spiritul de luptător. Majoritatea verbelor pe care le utilizează sunt la prezent: rezultatul este, la şapte, 50/50, românii pot decide preşedintele, îmi prezint viziunea. Adică, nu creează absolut deloc impresia că ceea ce spune nu este ceva sigur. Din contră, îşi duce campania cu coerenţă şi aduce în prezent, aici, acum, rezultatele alegerilor electorale, înlăturând prin comunicare şi cuvinte, orice dubiu asupra acestor rezultate.

Stilul lui Băsescu de a mobliza oamenii să-l voteze nu e unul imperativ, nu ne spune „votaţi-mă!”, domnia sa merge pe acelaşi principiu promovat de Biblie: „atunci când ceri ceva şi te rogi pentru asta, crede în sinea ta că lucrul acela e al tău deja şi aşa va fi”.

Pe de altă parte, atunci când vede că situaţia din România nu prea e în favoarea PDL, Traian Băsescu acordă credit românilor din SUA şi Canada: „pentru că situaţia din ţară e strânsă, românii din Canada şi SUA pot decide preşedintele”. Aceeaşi siguranţă în vorbe, acelaşi tip de încurajare a electoratului.

„Suntem umăr la umăr”, afirmă preşedintele pe twitter. Adică e împreună cu votanţii, alături de ei, în mijlocul lor. Modul său de comunicare cu oamenii, cu electoratul e unul apropiat de aceştia. Nu le impune nimic şi dă răspunsuri individuale, la întrebările adresate lui de oamenii de pe twitter.

Geoană, pe twitter

„Şansa României de a o duce mai bine va deveni realitate doar dacă noi toţi vom avea curajul să transformăm ţara din temelii”, aşa îşi începe Geoană comunicarea pe Twitter. Eu zic că e un mod complicat de a pune problema, rece şi departe de un dialog cu electoratul internautic. Prea lung şi nesigur. Implică dubii: dacă vom avea curaj...., doar dacă...

„Trebuie să depăşim lipsa de viziune din politică”, afirmă Geoană. Poate în opinia multora, în politică există o viziune. Modul în care Geoană ne impune să facem un lucru deranjează. Pentru că vrei să fii liber în propriile decizii sau cel puţin să ai impresia că acţiunile îţi aparţin ţie. Liderul politic, prin afirmaţiile sale, se îndepărtează de oameni deoarece îi constrânge, la nivel de limbaj, să facă una sau alta.

„Suntem aproape de primul loc. Nu sta acasă! Învingem împreună!”. Un stil imperativ, poruncitor (români din Canada şi SUA, votaţi schimbarea!). De ce să-mi spună mie cineva ce să fac sau cu cine să votez? Doar de aceea avem dreptul la un vot, teoretic, liber. Hărţuieşte, oarecum. „Votează azi, ca să nu regreţi de mâine”. Adică mă mai şi ameninţă că voi regreta. Şi repetă mereu „Învingem împreună”.

„Fac apel către toţi românii să vină la vot ca să aducem ţara pe drumul normalităţii”. Din nou, acelaşi stil de monolog, de discurs politic lipsit de consistenţă afectivă faţă de electorat. E ca şi când nu i-ar păsa de noi. Vorbeşte cu persoane pe care nu le are în faţă şi în mijlocul cărora nu se pune. Dovedeşte o oarecare aroganţă disperată de a le impune oamenilor să-l voteze. Tratează lucrurile cu incertitudine. Pare nesigur pe discursul său. Limbajul pe care îl utilizează lasă impresia că „nu priveşte oamenii în ochi” pe twitter atunci când spune ceva, ci, că se uită în gol şi că nu vede şi nu simte nimic.

„La mulţi ani Andreea, la mulţi ani Andrei!”. Această urare e una caldă, orientată direct către cei sărbătoriţi.

În general, însă, declaraţiile lui Geoană reprezintă sau un atac la adresa lui Băsescu sau vorbe, în spatele cărora, domnia sa e un politician vulnerabil politic şi care pare că tremură atunci când le spune.

Pagina de twitter evocă din start apartenenţa la PSD, printr-un buchet imens de trandafiri desenaţi în stânga paginii web. Cu alte cuvinte, şi pe net Geoană e un produs PSD. Nu emană transparenţă, iluzia, măcar, că nu are nimic de ascuns. Nici aici, pe net, nu este el, fără moguli, fără make-up artişti. Fără restu’ din partid. Doar el cu oamenii.

„Am făcut o campanie pozitivă şi am prezentat viziunea mea despre o Românie unită”. Aprecierile cu privire la anumite acţiuni întreprinse de Geoană ar fi trebuit să vină din rândul internauţilor care i-au citit declaraţiile. Nu sună bine să se laude singur, în contextul în care, evident, există şi păreri contrare ori care nu-i susţin viziunea politică sub nicio formă.

„Încrederea românilor în guvernare e una total zdruncinată”. De unde ştie? Totuşi mai mulţi români au votat pentru Băsescu, care a propus guvernarea.

Campania online a lui Mircea Geoană nu este una puternică, pentru că nu comunică şi cu ceilalţi de la care vrea voturi, ci duce, pur şi simplu, monologuri

(http://twitter.com/Mircea_Geoana, 8 ianuarie, 17:04).

Antonescu, pe twitter

„Astăzi mi-am deschis, în sfârşit, blogul”, astfel ne întâmpină Crin Antonescu pe twitter. E o primire directă, care nu ascunde acuze la adresa nimănui. Reprezintă un post simplu, clar.

Majoritatea posturilor acestui lider politic promovează acţiuni ale tinerilor cu convingeri liberale.

Poartă dialog cu oamenii pe twitter („Voi ce credeţi despre asta”?), dar are acelaşi stil imperativ de a-i chema la vot ca al lui Geoană: „Votaţi caracterul! Nu-i lăsaţi să vă intimideze!”. Diferenţa între Mircea Geoană şi Crin Antonescu e că Antonescu nu e agasant şi dă sfaturi mai mult prieteneşti. Nu lasă deloc impresia că ceea ce scrie pe twitterul său nu ar fi scris de el însuşi. Utilizează des persoana I şi putem regăsi în afirmaţiile sale tăria lui Băsescu şi siguranţa cu care spune cuvintele. La prezent, acum, cu voi, cei care sunteţi aici.

Ideea este că acuză actuala guvernare şi îl acuză pe Traian Băsescu de lipsa de progres a ţării. Duce, altfel spus, pe twitter, o campanie anti-Băsescu.

Şi deşi îl critică pe Geoană pe twitter, se aliază ulterior cu social-democratul şi propune online electoratului să voteze Geoană. Lucru care conduce la scăderea în credibilitate în ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, din cauza incoerenţei la nivel de opinie politică.

În esenţă, campania prezidenţială online a acestui politician se situează undeva la mijloc. Câştigă simpatia multora deoarece pare uman, cald în vorbe. Nu putem, însă, să vorbim de o campanie puternică, pentru că, în mod cert, nu înglobează toate atributele care ar fi făcut-o să fie aşa: conţine multe elemente de discreditare la adresa celorlalţi candidaţi din vârf şi în plus, ne cheamă la vot, cu semnul exclamării la sfârşit.

CAZ FOARTE GRAV

2010-02-24T20:51:00.003+02:00

"Alexandra a scapat vie dintr-un incendiu teribil, insa acum trebuie sa lupte pentru viata ei si un viitor normal.

Ea are 14 luni si are pielea arsa pe tot corpul, iar pe fata arsuri pana la os (ca rezultat al temperaturii foarte inalte)
Ea este intr-un spital in Cracovia-Polonia si este urmarita de unul dintre cei mai buni specialisti. Totusi ea trebuie sa treaca inca prin multe operatii si o lunga perioada de reabilitare. Din nefericire parintii nu mai au bani.
De aceea va cerem ajutorul !

Pentu fiecare email trimis, parintii vor primi 3 centi."

Pentru copiii cu probleme cardiace

2010-02-10T13:31:00.001+02:00

IN ATENTIA PARINTILOR CARE AU COPII CU PROBLEME CARDIACE

In acest moment exista in ISRAEL o clinica medicala ce are o fundatie independenta ce strange fonduri internationale pentru a PLATI OPERATII DE CORD PENTRU COPII , IN ACEST MOMENT SUNT STRANSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMANIA ...DACA STITI PARINTI DISPERATI AI CAROR COPII NECESITA INTERVENTII CHIRURGICALE PE CORD, TRIMITETI ACESTE INFORMATII MAI DEPARTE. ELE POT SALVA VIATA UNUI COPIL !!!!!!!!!

Site-ul fundatiei este :

http://www.saveachildsheart.org/

Controlati-l singuri. Sau se poate suna la redactia Radio Romania Cultural unde se pot cere detalii.

Se asigura costurile pentru operatia in sine, tratament complet pre si post operator, cazare pentru un parinte.

Parintele si copilul platesc doar biletul de avion dus-intors !!!

SPER SA AJUTE PE CINEVA !!!
SALVATI COPIII DIN TARA !!!
EI SUNT VIITORUL ROMANIEI SI AU DREPTUL SA TRAIASCA.

Am primit premiu!!!!

2010-02-04T20:20:00.003+02:00

Multumesc mult! Premiul pentru Scriitor superior din blogosfera l-am primit de la DEEA. Pentru ridicarea premiului se respecta anumite reguli.

Conform Scholastic Scribe, cele cinci reguli sunt:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la alţi cinci prieteni, bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post care explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky List, astfel încât să existe o evidenţă a fiecărei persoane premiate.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Nominalizările mele sunt următoarele:

Adriana Nica: blogul-librarie care combina arta, cultura, sentimentele, cartile, viata. Merita citit!
Roxana Deaconescu: stil direct, fara ocolisuri, cu punctul pe "I"

Viorela : viata, sentimente, uman

Dragos Statie: cel mai bun blog de arta corporala, cel mai bun artist in tatuaje

Andrada Misca: blog de fotografie, detalii fotografice, tehnici de fotografie

2010-02-01T18:16:00.001+02:00

Fragmente din licenta.... (Publicitatea mascata din presa scrisa)

“Se spune că informaţia înseamnă putere, dar în prezent, adevărata putere o reprezintă capacitatea de a manipula informaţia”. Miguel Pedrero (2008, p. 173). Aceasta deoarece, o informaţie reuşeşte să modifice atitudinea şi comportamentul unei persoane în urma unor operaţii, tratări, analize, sinteze, combinări efectuate inconştient de către individ, plecând de la conţinutul unui mesaj. Iar utilizarea termenului de influenţă implică ideea de exercitare a puterii.

Comunicarea publicitară urmăreşte să transmită un sens, al unei, idei, situaţii, al unui fenomen, ceea ce nu se poate realiza fără influenţare. A comunica şi a influenţa formează una şi aceeaşi acţiune. Publicitatea este o comunicare cu o dublă constrângere, pe de-o parte timpul scurt al primei lecturări integrale a textului şi pe de altă parte slabul efort de percepţie pe care audienţa doreşte să-l facă. Organizarea cuvintelor în structuri comunicaţionale nu este pasivă. Emiţătorul restructurează o situaţie dată şi tocmai această restructurare dă naştere unor semnificaţii ce nu fac altceva decât să slujească interesele celui care le pronunţă. Nicio argumentare nu este inocentă.

Persuasiunea este arta de a convinge. Majoritatea activităţilor noastre zilnice urmăresc acest lucru, să influenţeze alte persoane.

Expunerea la un mesaj reprezintă o etapă necesară a actului de influenţare.

„Acţiunea de a induce prin argumentare, insistenţă o anume poziţie mentală sau modul de a câştiga, a cuceri, făcând apel la raţiune ori la sentimentele cuiva” se numeşte persuasiune (Vasile Traian, Irina Stănciugelu, p. 64).

Persuasiunea este un proces de schimbare a opiniilor, atitudinilor sau comportamentului unor persoane conştiente că se urmăreşte această schimbare prin expunerea la mesaje transmise cu scopul de a influenţa opiniile, atitudinile sau comportamentele lor. Persuasiunea, ca activitate de convingere care respinge forţarea şi impunerea unei opţiuni, se realizează ţinând cont de aspectele de receptivitate şi reactivitate ale persoanelor influenţate. Acest mod de a influenţa se caracterizează prin modificarea atitudinii unui individ, într-un context în care acesta îşi păstrează o anumită libertate. Persuasiunea este un proces de lungă durată.

Profesorul Jean-Noel Kapferer , unul dintre fondatorii ştiinţei persuasiunii, consideră că „persuasiunea este percepută ca o înfrângere, ca o derută, ca o plecăciune în faţa celuilalt, ea înseamnă recunoaşterea puterii celuilalt, care mă controlează pentru că mă influenţează” (2002, p. 21). Potrivit acestuia, persuasiunea este rezultatul unui proces de manipulare a informaţiei. Această modalitate de a influenţa are ca obiect exploatarea elementelor comunicării publicitare şi procesele care conduc la o schimbare de atitudine a consumatorului. Persuasiunea prin comunicare presupune folosirea de către oameni a informaţiei conţinute într-un mesaj pentru a hotărî dacă să-şi schimbe sau nu atitudinile şi comportamentele. Individul contribuie la propria sa persuasiune, prin faptul că schimbarea sa de opinie depinde şi de cunoştinţele pe care le are despre subiectul mesajului. Consumatorul îşi schimbă părerea despre calităţile unui produs şi despre beneficiile utilizării sale, fiindu-i transmise fapte sau impresii prin intermediul publicităţii. Persuasiunea conduce la adoptarea personală a schimbării aşteptate, fiind opusul impunerii sau forţării unei opţiuni.

Această comunicare persuasivă afectează mai mult persoanele deja convinse şi nu neapărat pe cele pe care vrea să le convingă, deoarece indivizii preferă informaţiile conforme opiniei lor şi nu pe cele care o contrazic. Iar publicitatea spune ce vrea să audă publicul său ţintă, pentru a obţine din partea acestuia răspunsul dorit şi a-l determina să-şi cheltuiască toate economiile ca să achiziţioneze un produs.

Fără umor, parcă nimic nu are sens. Publicitatea se foloseşte de acest lucru pentru a ne influenţa. Şi ştim cu toţii vorba aceea din popor, că un zâmbet este o fereastră spre suflet, iar râsul este uşa.

Credibilitatea mesajelor reprezintă elementul cheie al influenţării, pentru că discursul publicitar trebuie să genereze impresia de veridic, recurgând la fapte, mărturii, probe. Această condiţie este necesară, deoarece, aşa cum spunea un profesor de la universitate, fără ea, „ produsele nu s-ar vinde, căsătoriile s-ar face numai cu contract prenupţial, iar prietenia ar fi un desuet”. Alte reguli ce se impun procesului persuasiv sunt: coerenţa, consecvenţa reclamelor, care trebuie să aibă continuitate, să nu contrazică astăzi ce au susţinut ieri şi congruenţa, atunci când mesajul publicitar devin ecou al sinelui, al contextului. Influenţarea presupune utilizarea a două strategii şi anume, cea care intensifică unele caracteristici ale produsului sau cea care le minimalizează pentru a produce iluzia, efectul dorit. Reclamele folosesc repetiţia, asocierea şi compunerea ca să convingă.

Specialiştii în comunicare consideră că cea mai puternică armă a persuadării o reprezintă integritatea individului. O persoană se simte integră atunci când nu există nici un conflict în mediul în care se află, comportamentele şi abilităţile sale şi în conştiinţa de sine. Iar publicitatea creează tocmai acel context potrivit pentru ca toţi consumatorii săi să se simtă astfel, integri. Cercetătorii spun că publicitatea este o activitate parazitară în esenţă.

Persuasiunea face apel la emoţional, la logică şi la credibilitatea sursei, aşa cum am mai spus deja. Pentru a-şi realiza scopul, ea acţionează asupra a trei nivele ale consumatorului de reclame: cognitiv, afectiv şi comportamental. În procesul persuasiv se ţine cont de ansamblul tuturor factorilor demografici (sex, vârstă, ocupaţie), psihologici (starea de spirit, temeri), de opiniile, obiceiurile, tradiţiile, modelele socio-culturale, de situaţia financiară a consumatorilor, dar şi de gusturile acestora. Acest proces de influenţare vizează atitudinile, comportamentele şi afectează domeniul privat al fiecărui individ, domeniul de exprimare a propriei sale personalităţi, domeniul gândirii sale.

Utilitatea informaţiei este un factor care contribuie la persuadarea publicului, deoarece oamenii sunt interesaţi de acele spoturi publicitare ce se referă la produse pe care le-au achiziţionat recent şi prezintă avantajele acestora. Acest proces de influenţare este eficient, aşadar, în funcţie de participarea subiecţilor, (ideea de a crea împreună procesul persuasiv înseamnă că ceea ce se petrece în mintea consumatorului este la fel de important ca intenţia sursei), similaritatea sau noutatea informaţiei, sprijinirea unei decizii luate în prealabil de către indivizi. Măsura în care cel influenţat simte modalitatea de adresare ca fiind cât mai apropiată de propriul său limbaj contribuie la generarea sentimentului de identificare. Odată ce are loc identificarea individului cu lumea pe care agentul persuasiv doreşte s-o îndrăgească, persuasiunea s-a produs.

În opinia lui Kapferer, persuasiunea implică şase faze: contactul individului cu mesajul, atenţia acordată informaţiei, înţelegerea, acceptarea sau respingerea informaţiei primite astfel, problema persistenţei schimbării atitudinii în urma expunerii la mesaj, modul în care acţionează individul în baza noii sale opinii şi viziuni. Acesta prezintă persuasiunea ca pe o serie de operaţii asupra informaţiei cu care intră în contact o persoană şi ca pe o succesiune Receptare-Acceptare.

Publicitatea, ca act de comunicare ce incită la consum, ţine şi de educaţie, iar succesul acesteia depinde şi de difuzarea sa (faza de receptare), căci mesajele sale, o dată cunoscute, sunt acceptate, atunci când receptorul le procesează relativ atent şi reacţionează la calitatea lor. Cu cât un individ este mai inteligent, prin educaţie, el se expune şi receptează mai multor/multe mesaje de acest fel. „Este suficient să ne expunem la un mesaj pentru ca opinia noastră să se schimbe automat” (J.N. Kapferer, 2002, p. 148).

Un element primordial al persuasiunii îl reprezintă presiunea exercitată de publicitate şi modul de repartizare în timp. Advertisingul se bazează mult pe distorsiunea temporală, aşa cum aminteam în capitolul anterior. Publicitatea se referă la dorinţe ale publicului ţintă, dar le tratează ca şi când acestea au fost deja satisfăcute, împlinite numai pentru că a receptat mesajul publicitar. Asocierea unor imagini plăcute cu mesaje care fac apel la structura noastră interioară şi „apasă pe buton” atunci când le citim, ne determină să recunoaştem faptul că publicitatea nu doar convinge, ci este irezistibilă în faţa noastră. Acţionează pe principiul prieteniei, demonstrând că ţine cont de interesele şi nevoile noastre, acesta fiind un motiv în plus prin care ne persuadează şi ne influenţează comportamentele şi atitudinile („Dirt is Good şi prietenii lui ne iubesc pe toţi, pentru că mai m-am gândit la cele mai bune preţuri din acest sezon”. „Ne interesează foarte mult confortul şi bunăstarea dumneavoastră, vă cunoaştem foarte bine dorinţele şi gusturile şi vă propunem cea mai bună soluţie…”). Efectele sale persuasive depind de modul în care se raportează la cei cărora se adresează. Accentuează ideea că produsele pe care le promovează se găsesc în cantitate limitată (cărţi şi DVD-uri în ediţii limitate, „Balsam de buze strălucitor de fructe, pentru ultima dată în magazin!”) şi în acest caz, oamenii apreciază mult mai mult şi atribuie o valoare mai mare acestora. Elimină diferenţele sociale, creând o lume accesibilă tuturor, un univers pe care îl oferă consumatorilor săi indiferent dacă aceştia sunt educaţi sau analfabeţi, dependenţi de cafeină, amatori rafinaţi, snobi sau conservatori, indiferent de poziţia lor socială sau de situaţia financiară, iar oamenilor le plac contextele ce le alimentează visele şi le dau speranţa că totul este posibil. Unele mesaje publicitare prezintă o imagine simplă: produsul este asociat fie unui alt obiect, fie unei persoane. Datorită acestei practici, atitudinile faţă de produsul respectiv se modifică, pentru că el este prezentat împreună cu alţi stimuli despre care se ştie că au fost apreciaţi dinainte. În general, consumatorii sunt de acord cu produsele, percepute ca fiind acceptabile de majoritatea celorlalţi oameni. Advertisingul, mizează, astfel, pe principiul conformismului. Şi ne persuadează, pentru că ne lăsăm „topiţi” în marea masă care reacţionează conform unei idei sau principiu.

Publicitatea surprinde ideea că poţi avea totul aici, acum fără nicio limitare. Vorbeşte numai despre clipe senine şi prezintă o realitate în culori vii, care conferă consumatorului o stare de bine, de fericire. Şi pe toţi ne motivează, plăcerea, absenţa durerii. Exploatează un lucru important al omului şi anume valorile tradiţionale, familia, succesul, educaţia. Tocmai acest lucru ne face mai vulnerabili la mesajele sale persuasive. Deoarece una dintre sursele publicităţii o reprezintă informaţiile provenite din recensământul populaţiei, din documentaţia demografică, biografică, achitarea impozitelor sau amenzilor de circulaţie, ne pierdem intimitatea şi individualitatea, pentru că suntem automat „ambalaţi” ca public ţintă sau ca potenţiale grupuri de consumatori. Din acest motiv, ne influenţează comportamentul, ne convinge. Pentru că profită de slăbiciunile noastre şi ne determină să le consumăm, într-un mod plin de cinism, sub formă de artă, de spectacol. Canalizează emoţiile consumatorului, slujindu-se apoi de ele şi îl face capabil de o abnegaţie totală în faţa lor. Şi tot noi ne simţim flataţi recunoscând în mesajele publicitare propriile comportamente şi crezând că suntem unicul obiect al preocupării celor care realizează publicitatea. Publicitatea are ca scop construirea „unei lumi de fantasme menite să exprime cu aproximaţie realităţi faţă de care lumea noastră nu este decât o copie îndepărtată şi imperfectă” (I. P. Culianu, 1999, p. 63). Traduce în limbaj imaginar necesităţi pe care ni le atribuie, ni le propune şi induce, pentru ca sufletul nostru să poată lua cunoştinţă cu acestea şi să-şi îndrepte atenţia spre mărcile sau produsele promovate. Mizând pe nevoia interioară a fiecărui om de a fi recunoscut, publicitatea flatează şi dă naştere unei identităţi valoroase a celor flataţi. Persuadează deoarece nu jigneşte, tratează cititorul fără duritate şi indiferenţă, mimând „afecţiunea” prin propoziţii dinamice, clare, scurte.

Reclamele devin astfel o oglindă, în care dacă privim mai atent un pic, vom vedea că reflectă şi alimentează, de fapt, propriile noastre nevoi şi iluzii. Mesajele publicitare ne spun zilnic în fel şi chip ce să consumăm, cum să consumăm, că ne trebuie un anumit telefon mobil, un anume detergent, poşetă, produs cosmetic sau pastă de dinţi. Imaginarul este mai persuasiv decât raţionalul, iar publicitatea se bazează mult pe imaginaţie, seducţie şi sugestie, trezind reprezentări vii în mintea consumatorilor. „Pentru a seduce, reclama se va închide într-o contemplare a ei însăşi, într-un narcisism plin de beatitudine”, afirmă specialiştii. Publicitatea este ştiinţa imaginarului pe care pretinde să-l influenţeze după voia ei.

Publicitatea asociază produsele cu stările-ţintă sau favorite ale persoanei pe care vrea s-o convingă. Indiferent care sunt acele stări pe care consumatorul se străduieşte să le atingă, ele trebuie să fie asociate cu mesajele pe care publicitatea i le propune. Mesajul publicitar „se desprinde de cuvântul autoritar al creatorului, obiect al reprezentării artistice, care se împleteşte cu cuvântul propriu al cititorului”. Astfel reuşeşte această formă de comunicare să ne programeze minţile, pentru a consuma ceea ne oferă, iluzia. De aceea, creatorul de publicitate este considerat un vânzător de vise, care ştie întotdeauna ce măşti să pună produselor pe care le promovează, ca să atragă.

„Vă promitem că timpul maxim de aşteptat la coadă este de 7 minute în supermarketul nostru”. Se întâmpla în pragul sărbătorilor de iarnă, cu vreo câteva zile înainte de Crăciun. Cum sună? Mai mult decât convingător. Producătorii îşi asumă, prin intermediul reclamei, un angajament faţă de noi. Nu ne cunosc personal, nu ştiu cum ne numim şi cu toate acestea ne oferă promisiunea lor, reuşind să ne influenţeze comportamentele. Cercetătorii consideră că persuasiunea este întemeiată pe seducţie. Publicitatea se foloseşte de această forţă a seducţiei, a magicului, cum am mai amintit deja („Trandafiri din Maroc. Tratamentul pentru păr cu ulei de trandafiri îţi va face părul fin şi mătăsos. Prosopul sporeşte efectul uleiului. Încântă cu părul tău strălucitor!”). Potrivit lui Ioan Petru Culianu, advertisingul este magie în acţiune. Magia reprezintă un instrument infailibil de influenţare a individului şi a maselor, pentru că ea este „o metodă de control al individului, bazată pe o cunoaştere profundă a pulsiunilor erotice personale şi colective”.

Convinge deoarece construieşte evenimentul ca modă, ca ritual şi fapt divers spectacular. Promovează speranţa, creează mituri. În cadrul mesajelor sale, totul se bazează pe echilibru, vitalitate, sănătate, prospeţime şi iluzia jocului. Publicitatea amplifică, îngroaşă, reliefează avantajele produsului. Lasă impresia că oferă consumatorului posibilitatea unui nou început, şansa, ocazia de a participa la procesul prin care se creează pe el însuşi din nou, reunind părţile universului său cu propriile-i mâini. Foloseşte cuvinte cheie drept repere pentru judecarea mai degrabă a prezentării, decât a conţinutului. Minunata lume nouă imaginată de publicitate este realizată exclusiv prin mijloace blânde, în esenţe magice şi chiar hipnotice. În această lume, oamenii cred că sunt liberi să gândească, dar realitatea este că ei gândesc numai ceea ce au fost condiţionaţi să gândească. Fenomen de hipnoză colectivă, publicitatea „scrutează inconştientul consumatorului pentru a extrage din el slăbiciunile inavuabile, acel ce prin care el poate fi influenţat, hipnotizat, pus în stare de disponibilitate” (I. P. Culianu, p.153).

Publicitatea exploatează pornografia, considerată atitudine ancestrală a experienţei umane, şi erotismul libertin pentru a convinge. „Plăcerea fizică este forma absolută de bucurie a inimii, fiind imaginea Cerului pe pământ”. „Folosirea cuvântului SEX te face, într-adevăr, să sari repede ca să citeşti întreg materialul”, scrie Oana Brătilă pe propriul blog, pentru că lucrurile îngrădite sau interzise provoacă o plăcere mai mare. (Kandia, ciocolată cu dragoste sau spuma noastră, care catifelează pielea, schimbă H2O în H2HHHHH).

Teatralizează mesajele, oferind în mod iluzoriu multe speranţe şi mult circ. Consumatorul devine parte a poveştii publicitare, căzând pradă beţiei simţurilor şi magicului. Publicitatea creează iluzia că timpul, spaţiul şi lucrurile sunt la dispoziţia celui ce o consumă. Acesta, vrăjit, absorbit mintal de spectacol, are sentimentul siguranţei şi controlului asupra realităţii. Se crede Stăpânul universal, putând dispune după plac de natură şi de societatea umană. Publicitatea nu vede răul, nu-l aude şi nici nu-l spune. Publicitarii sunt de părere că advertisingul „distribuie cu dărnicie reţete de fericire, garantând accesul în paradisul facil al consumismului”. Publicitatea nu caută să informeze, ci mai degrabă, să motiveze.

Deghizează mesajele pe care le transmite în forma comunicării interpersonale. Cu alte cuvinte, publicitatea personalizează reclamele, metamorfozând consumatorul, aparent, în participant la o discuţie privată, intimă. Astfel, celui expus la mesajul publicitar i se creează senzaţia că este singurul căruia i s-a împărtăşit un secret, că este martor al unui eveniment unic şi nemaiîntâlnit. („Între dragoste şi nebunie, e obsesia. Dragoste…nebunie. Este secretul meu”). Advertisingul utilizează tehnica dialog în monolog, solicitând fictiv publicul să contribuie la elaborarea conţinutului său, convertindu-şi strategia de convingere într-una de auto-seducţie. Dialogul publicitar este un monolog deghizat, aflat sub controlul exclusiv al celui care îl realizează. De fapt, publicitatea creează impresia unei interacţiuni faţă-n faţă, între consumator şi produs, care apare personificat, în cadrul mesajului. Mesajul comercial dobândeşte astfel trăsături umane.

„Mesajul publicitar ne învaţă trei lucruri interesante. În primul rând că toate problemele îşi pot găsi rezolvarea. În al doilea rând, că pot fi soluţionate rapid. În al treilea rând, că soluţiile optime sunt oferite de agenţiile specializate în diferite domenii tehnologice. Ar putea fi vorba despre un drog. Sau despre un detergent. Poate fi un avion sau o piesă dintr-o maşinărie. Mesajul esenţial este acela că orice problemă stresantă, fie că este vorba despre lipsa încredere în sine, despre plictiseală sau despre probleme financiare îşi găseşte rezolvarea în întregime dacă beneficiem de ajutorul unei tehnologii” (Neil Postman, autor citat de Sorin Preda în „Jurnalismul cultural şi de opinie”, 2006, p. 135).

Prin organizarea mesajului şi prin contextualizarea lui aparte, publicitatea informează în mod perfid, creând dorinţe şi necesităţi. Nu întâmplător, publicitarul îşi propune ca scop nu să vândă un obiect oarecare, ci un stil de viaţă, un fel anume de a trăi. Publicitatea nu operează cu legi, ci cu principii subsumate persuasiunii. Potrivit lui Sorin Preda, textele comerciale propun încă din primul paragraf un avantaj, pe cel mai important. Acest lucru înseamnă că mesajul începe în forţă, creează surpriza încă de la plecare. Insistă fără amânare asupra principalului atu şi-l dezvoltă. Stârneşte repede şi în forţă atenţia cititorului. Mulţi cititori sunt sceptici în ceea ce priveşte publicitatea, mărturia unei a treia persoane sau lista celor care se declară mulţumiţi de un anumit produs întăreşte verosimilitatea celor conţinute de mesaj. Repetă mereu principalele avantaje, ceea ce intensifică dorinţa de cumpărare. Publicitatea construieşte identităţi stereotipe ale binelui şi răului, asociate unor norme care stabilesc atitudini precise şi relaţii la fel de precise.

Ispită magică, publicitatea, ne aminteşte mereu că dorinţele noastre pot fi satisfăcute imediat şi uşor. Advertisingul devine regie, pentru că fiecărui produs pe care îl promovează îi conferă o funcţie şi un rol, ca într-o piesă de teatru. Foloseşte expresii cu încărcătură afectivă (cei dragi, cu dragoste, cu suflet) pe post de momeală lingvistică, prin intermediul cărora îşi atrage consumatorii. Având în vedere modul de prezentare al mesajului, publicitatea determină publicul să transforme cuvintele scrise în imagini, în propria lui interpretare. Altfel spus, consumatorul vede în cuvinte şi prin cuvinte produsul. Citeşte textul ca imagine. Oamenii se lasă puternic inundaţi de imagine, de posibilitatea de a vizualiza.. Publicitatea utilizează termeni care indică diferenţa, creând iluzia de noutate, actualitate, modernitate („O altfel de lume, acum sub un alt nume”).

Forţa persuasivă a publicităţii se datorează şi capacităţii empatice pe care aceasta o dezvoltă, deoarece contribuie la evitarea oricărei jigniri şi a dramatizării.

Vizând pe de-o parte un serviciu, iar pe de cealaltă potenţialii consumatori, ajută la eliminarea tuturor conflictelor în spaţiul imaginar. Iar consumatorul se lasă prins în mrejele maşinăriei născocitoare de simboluri, pentru că publicitatea şi „magicianul fac amândoi acelaşi lucru, îşi aruncă plasele ca să pună mâna pe anumite obiecte, să le atragă şi să le aducă spre ei înşişi” (Ioan Petru Culianu, 1999, p. 143).

Unul dintre efectele persuasiunii prin publicitate este memorarea pe termen lung a unei reclame. Aceasta, deoarece publicitatea reuşeşte să câştige de partea sa publicul ţintă cu convingerile lui şi cu încărcătura sa emoţională cu tot. Advertisingul este preocupat, astfel, mai mult de impactul mesajelor sale asupra maselor decât de adevărul reclamelor, de aceea îşi propune ca obiectiv schimbarea comportamentului publicului vizat.

II.1 Persuadarea prin publicitatea clandestină

Văduvit vreme de decenii de responsabilităţi sociale şi politice pe care le incumbă libertatea şi lipsit de cunoştinţele elementare ale practicilor democratice şi de comunicare publică, cetăţeanul român se vede, astăzi, pus în faţa dificilului examen de elector nu doar naţional, ci şi european. Asupra lui se revarsă, din toate părţile, cuvinte, imagini, informaţii, fapte, senzaţii, pe care trebuie să le asimileze şi pe baza cărora trebuie să ia anumite decizii, după ce le trece mai întâi prin filtrul cunoaşterii sale.

Publicitatea mascată, însă, reuşeşte să treacă de aceste filtre proprii omului, constituindu-se într-o formă de persuadare a conştiinţei consumatorilor şi chiar de elaborare a unei culturi de consum. Publicitatea clandestină (mascată) se referă la prezentarea în paginile unei publicaţii de presă, prin cuvinte şi imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de semnatarul materialului, în scop publicitar nedeclarat, şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop. O asemenea formă de prezentare este considerată intenţionată, mai ales dacă este făcută în schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar. Aceasta s-a dezvoltat datorită faptului că multitudinea de reclame care invadează spaţiul cotidian al individului a generat un soi de protest al consumatorilor faţă de publicitate. Aceştia se simt adeseori enervaţi de situaţie şi ori nu observă o anumită reclamă ori evită s-o consume, în mod intenţionat. Astfel, publicitatea mascată poate fi considerată o strategie de a obţine păreri favorabile cu privire la anumite produse, prin strecurarea unor informaţii, ascunse în materiale împrumutate din presă, în inconştientul consumatorilor. Impactul reclamei asupra indivizilor e mult mai mare în acest fel. Influenţarea prin publicitate depinde şi de credibilitatea, farmecul, atracţia pe care o exercită şi puterea pe care o are aceasta asupra consumatorului. Publicitatea clandestină se realizează în presa scrisă prin informaţii care lasă impresia că au caracter de materiale jurnalistice şi nu sunt tratate cu scepticism, de aceea sunt publicate fără a fi plătite, de cele mai multe ori.

Scopul reclamei mascate este acela de a modifica atitudinile şi opţiunile grupului ţintă căruia îi este adresată şi urmăreşte canalizarea informaţiei pentru a obţine supremaţia asupra gândirii consumatorilor săi, reuşind să-i persuadeze pentru ca aceştia să se orienteze către un anumit produs, serviciu ori marcă. În plus, stimulii subliminali, pe care se bazează publicitatea clandestină, deţin la nivelul subconştientului uman o putere considerabilă. (Isteria subliminală a fost declanşată în 1957, când Vicary a introdus printre secvenţele unui film difuzat la cinematograf, îndemnul de a mânca popcorn şi de a consuma Coca-Cola). Drog al societăţii de consum, mesajul subliminal influenţează creierul uman într-o fracţiune de secundă. Acesta investighează cele mai ascunse cotloane ale minţii. O dată implantat în subconştient, mesajul subliminal ne influenţează foarte mult atitudinile şi comportamentele, introducând, în propriile noastre gânduri, cuvinte cu o asemenea viteză încât nu conştientizăm prezenţa lor acolo.

La noi în ţară, sunt prohibite reclamele bazate pe stimuli subliminali, prin Legea 148, care priveşte publicitatea.

Rolul reclamei mascate este ca mesajul să nu fie receptat numai din cuvinte, ci acesta să fie dedus şi din semnificaţia unei imagini, care se conturează în plan psihologic prin asociere cu un anumit grad de confort material sau spiritual.

Publicitatea mascată „explorează mintea consumatorului în căutarea informaţiei şi a inspiraţiei” (Jon Steel, 2005, p. 27).

Aceasta acţionează ca un catalizator pentru procesul mental şi pentru schimbarea de opinie sau de comportament vizat. Iluzia controlului asupra informaţiei face din universul publicităţii clandestine un loc care atinge coarda sensibilă a celui pe care vrea să-l influenţeze. Mesajul transmis prin publicitatea mascată este distorsionat şi are un impact psihologic mult mai puternic asupra indivizilor, din acest motiv. Influenţa mesajului e mare pentru că el „acţionează într-o societate de pasivitate care contribuie la atenuarea capacităţilor de reflecţie şi de luare de atitudine critică, conform http://competentainmassmedia.ablog.ro, (23 februarie, ora 15:24).

Prin apelul la senzaţii, advertising-ul mascat recurge la atacarea subconştientului consumatorului. Publicitatea clandestină poate degenera în propagandă, definită ca acţiune de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie, un partid politic, cu scopul de a convinge şi de a câştiga adepţi. Principiile care stau la baza componentelor propagandei prin publicitatea mascată sunt: suficienţa informaţiilor, proporţionalitatea distanţei, oportunitatea informării/transmiterii informaţiei, credibilitatea şi accesibilitatea informaţiilor. Publicitatea mascată induce publicului să întreprindă acţiuni în vederea realizării scopului publicitar. Utilizarea textelor cu conţinut sexual şi prezentarea produsului într-o manieră erotică pentru a atrage consumatorii facilitează persuasiunea. În cazul acestei forme de publicitate, vorbim de persuasiune subliminală, inconştientă.

Caracteristicile advertising-ului clandestin ca persuasiunea, modificarea atitudinilor oamenilor, plasează acest tip de publicitate în panoplia activităţilor de influenţare. Pentru păstrarea credibilităţii, sunt desfăşurate acţiuni de persuadare, de modelare a atitudinilor, percepţiilor, comportamentelor consumatorilor. Aceasta, în sensul că se intenţionează crearea unei opinii favorabile pentru materialul publicitar prin eliminarea susceptibilităţii asupra sa (a materialului respectiv).

Cu alte cuvinte, publicitatea mascată influenţează, prin mijloace specifice, opinia publică, iar consumatorii îşi modifică sau nu părerea în sensul mesajului.

Potrivit www.competentainmassmedia.ablog.ro, publicitatea „nu manipulează doar în formele sale, ci în însăşi substanţa ei este o formă de persuasiune clandestină.”

Prin crearea de noi atitudini faţă de nevoile omului şi prin acţiuni psihologice diverse,

publicitatea clandestină urmăreşte, astfel, persuadarea potenţialului consumator. Reclama mascată este percepută ca informaţie jurnalistică şi nu ca mesaj publicitar, după cum am mai spus, de aceea reprezintă o practică incorectă şi dubioasă. Publicitatea clandestină înlocuieşte în conştiinţa consumatorului faptele reale cu reprezentări care se potrivesc cu sistemul de gândire al individului. Naivitatea acestuia determină capacitatea publicităţii mascate de a induce cu uşurinţă sentimente şi idei. Prin resurecţia inconştientului, a iraţionalului, advertising-ul exploatează dorinţa originară a consumatorului său. Publicitatea mizează pe puterea indivizilor de a discerne între adevăr şi minciună. Tot ceea ce înseamnă conţinut în publicitatea mascată poate afecta gândirea individului. Reclamele clandestine sunt instrumente de persuadare, deoarece leagă, sugestiv, produsul de trăiri necunoscute, prin intermediul articolelor. Utilizează cuvintele ca şi halucinogen pentru accesul la inconştient.

Publicitatea nu ar trebui sa fie nesinceră şi incorectă, ci ar trebui să ofere informaţii directe indivizilor. Totuşi, adeseori, faptele sunt prezentate fracţionat, ceea ce induce în eroare. Se fac afirmaţii ambigue care sunt susţinute în cadrul unor materiale, aparent, de presă. Toate acestea fiind, de fapt, înşelăciuni. Publicitatea mascată mizează, uneori, pe obscuritate şi sugestie, absorbind anumiţi stimuli şi intrând în contact cu diverse simboluri. Orice cuvânt din textul publicităţii mascate pătrunde imperceptibil în conştiinţa celorlalţi şi aduce cu sine un mesaj.

Publicul are dreptul, însă, de a fi mereu corect informat. Dar atunci când nu îşi dă seama de adevăratul scop al comunicării publicitare, consumatorul nu are cum să aprecieze corect informaţia primită. În acest caz, este foarte importantă intenţia celui ce transmite mesajul care parcurge mai multe trasee, transformându-se, ieşind de sub control, pătrunzând într-un mediu care îşi are proprietăţile sale, cel al inconştientului uman. De aceea, devine dificil de măsurat cum şi cât poate să influenţeze un cuvânt ce a pătruns în „labirintul” memoriei.

Publicitatea mascată afectează un număr mare de persoane deoarece este transmisă prin intermediul unui canal mediatic. Aceasta ar trebui interzisă prin lege, pentru că presupune utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs, fără ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini şi cuvinte uşor de identificat de către consumator. Altfel spus, publicitatea mascată, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul, lezându-i interesul de consumator sau de concurent, prin utilizarea unor stimuli mult prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient.

De exemplu, ziarul „Prosport” publică în 27.06.2008 un material gen articol de presă, „Poli Timişoara se antrenează zilnic la piscină. Aşa ar trebui să arate antrenamentul ideal”, prin care face, mascat printre rânduri, reclamă ştrandului Heaven, din oraşul de pe Bega. Construcţii precum „…de ani buni, gard în gard cu baza de pregătire a formaţiei bănăţene funcţionează unul dintre cele mai cochete ştranduri din vestul ţării” sau ca „frecventat de lumea bună a oraşului, dar mai ales de fetele „dotate” ale capitalei Banatului, locul de agrement este una dintre atracţiile tinerilor timişoreni”, „când Uhrin Jr. le indică jucătorilor poarta spre care trebuie să şuteze, din vecini, răzbate muzica disco, iar atunci când briza este potrivnică, un miros de mici şi de aripioare la grătar pluteşte deasupra ierbii; dacă fotbaliştii nu se sfiesc să mai arunce câte o privire spre sânii dezgoliţi de alături, fetele îi tratează cu o totală indiferenţă pe fotbalişti; asta chiar dacă, pentru a ajunge la ştrandul denumit sugestiv „Heaven“, frumoasele Timişoarei sunt obligate să treacă, practic, prin parcarea unde Ganea, Alexa şi Karamyan îşi parchează în fiecare zi bolizii de sute de mii de euro” dovedesc că materialul aparţine publicităţii, celei mascate, deoarece nu este marcat corespunzător, induce în eroare cu privire la adevăratul său scop, cel publicitar şi este semnat de jurnalistul Dan Jakabhazi ca un articol de presă sportivă.

Bineînţeles că nu au întârziat să apară nici criticile din partea celor care şi-au dat seama de caracterul real al materialului: „te-ai rezolvat de intrare în Heaven, nurorii nu-i faci reclamă să primeşti şi ceva de băut? Eşti ordinar, domnule reporter”. „ştrandul e arhicunoscut, nu mai trebuie un articol care miroase a publicitate mascată, halal de presă sportivă românească”, „recomand domnului ziarist să se angajeze la o firmă de publicitate şi să lase presa sportivă, …aşa finuţ zis!” (Forum, http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/poli-timisoara-se-antreneaza-zilnic-la-piscina-2742324, 24 februarie, ora 23:12).

Chiar dacă publicitatea mascată este descoperită, ea îşi păstrează caracterul clandestin datorat caracteristicilor materialului ce o conţine. Faptul că cineva realizează, citind un material din presă, că are de-a face cu publicitate mascată nu înseamnă că materialul respectiv îşi pierde specificul publicitar, devenind astfel un articol jurnalistic.

În România, însă, nu există o lege care să ofere o definiţie a publicităţii mascate din presa scrisă şi care să reglementeze, să condiţioneze, să prevină, să interzică, mai bine zis, şi să amendeze acest tip de publicitate. „Reclama mascată, sancţionată de Consiliul Naţional al Audiovizualului, a devenit o practică deşănţată în presa scrisă. Indiciul privind caracterul publicitar al unui material dispare în multe rânduri”, punctează „Adevărul” în 13 ianuarie, 2009, în articolul „Un proiect: Consiliul Naţional al Presei Scrise”.

„Găina cu ouă ecologice”. 27 februarie, 2008. „Gândul”. „Cinci găini lucioase ne privesc ca fotomodelele”. Şi cum păsările au ajuns manechine, potrivit ziaristei de la „Gândul”, de ce nu ar fi ele tratate ca nişte regine, mai ales că „fecalele găinilor au consistenţă, culoare şi miros specific”, dovadă a îngrijirii lor la standarde europene şi numai la cea mai mare fermă de acest fel din România, Cortina Bioprod din Curtişoara de Olt! ? (Deci: cine dă mai mult?) „O broşură a fermei chiar explică serios că o pasăre fericită este cea care ajunge la manifestarea întregului cortegiu comportamental ancestral: cotcodăcit, râcâit, cocoţat, ciugulit, alergare, cocoşit, răcorit, baie de nisip”. Mi se pare absolut jenant ca un material ca acesta, publicitar desigur, să fie publicat într-un ziar de talie naţională, mai ales ca presupus articol de presă. Pe lângă faptul că este penibil construit şi ca text publicitar!

Legea 363/2007, privind practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, interzice practicile comerciale incorecte, adică pe cele „care induc în eroare consumatorul mediu sau deformează ori este susceptibilă să deformeze esenţial comportamentul economic al consumatorului” (capacitate de a lua o decizie în legătură cu un produs, serviciu, marcă). Am putea lua în considerare această lege atâta timp cât definim publicitatea mascată ca practică incorectă.

Loial şi onest ar fi ca publicitatea să fie identificată fără cunoştinţe speciale şi identificabilă în mod clar de celelalte materiale prin mijloace poligrafice sau prin comentarii şi semne specifice.

Conţinutul materialelor jurnalistice nu trebuie influenţat de agenţii economici în nicio circumstanţă pentru ca independenţa editorială şi responsabilitatea jurnalistului să nu fie afectate. Nici prin ceea ce se spune, nici prin ceea ce nu se spune, nici prin modul de prezentare nu trebuie ca adevărul să fie periclitat. Presa veghează ca ştirile să nu fie alterate. Comentariul este liber, dar faptele sunt sfinte. Dar şi cititorii e bine să se asigure că ceea ce citesc reprezintă opinia independentă a jurnalistului şi nu un punct de vedere plătit de o companie sau alta. Aceştia merită să aibă certitudinea că materialele publicate nu sunt influenţate de interese ascunse şi că informaţiile publicitare sunt clar distinse şi nu mascate, ascunse în articole obişnuite.

Nu intră sub incidenţa publicităţii mascate: prezentarea unor produse, servicii culturale, destinate învăţământului sau IT şi AUTO, cu condiţia prezentării, în cadrul aceluiaşi material, a mai multor produse de acelaşi gen sau clasă, menţionarea numelor de companii, instituţii, organizaţii neguvernamentale, atunci când sunt prezentate informaţii de interes public care necesită precizarea lor; prin informaţie de interes public înţelegând orice informaţie care rezultă din sau priveşte activităţile unei instituţii publice.

Aspectele publicităţii clandestine din presa scrisă sunt următoarele: scop publicitar nedeclarat, crearea confuziei în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop (publicitate la un produs, serviciu sau bun prin prezentarea unor informaţii sub formă de ştiri), absenţa pluralismului în prezentare şi complezenţa manifestată pentru un produs, faptul că e intenţionată şi nu întâmplătoare, adică în schimbul unor beneficii de natură materială, socială sau care se datorează gradului de rudenie şi aşa mai departe, frecvenţa citării, vizualizarea produsului sau a mărcii, indicarea numărului sau a adresei, absenţa aspectelor critice, similitudinea prezentării cu elemente abordate de practica publicitară.

„…Lacto Solomonescu reprezintă simbioze moderne de oţel inox, gresie şi aparatură cromată, parcă adunate laolaltă de imaginaţia unui Salvatore Dali al industriei alimentare. De la pereţii văruiţi impecabil la zecile de termopane montate, de la poartă până la ultimul grup sanitar, de la birourile cu aer condiţionat la secţiile în care funcţionează baterii sanitare digitale, totul vorbeşte despre respectul pentru munca făcută cu simţ de răspundere, despre efortul ca investiţia realizată să situeze marfa produsă la nivel european şi nu numai naţional”, scria Gabi Gomboş în săptămânalul independent, „Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi” pe 30 iulie 2005. Materialul „Solomonescu, al şaselea brânzar al ţării”, din această publicaţie, nu prezintă în mod obiectiv aspectele fabricii de lactate, ca într-un articol de presă, ci le exagerează, comparând producătorul cu Salvatore Dali al industriei alimentare, dovadă a utilizării unei practici publicitare, în cadrul unui reportaj. Materialul nu este marcat corespunzător cu publireportaj, astfel, e scris în scop publicitar nedeclarat, iar în cadrul său, semnatarul manifestă complezenţă pentru SC Lacto Solomonescu SRL, fiind, în acest caz, reclamă mascată.

Pentru că un text neînsoţit de semnul distinctiv pentru materiale publicitare are un impact mult mai mare în rândul cititorilor decât o reclamă poziţionată în ziar ca şi textul respectiv, unele publicaţii practică aşa numite înşelătorii prin dedicarea unor companii de stat sau private pagini de reclamă mascată sub forma unor articole inofensive.

Din acelaşi motiv şi specialiştii în relaţii publice doresc să-şi publice gratuit textele în ziare, ca informaţii independente de ideea de publicitate. Dar informaţiile lor sunt publicabile astfel numai când conţin o ştire, când caracterul de ştire nu există, informaţia nemarcată cu semne specifice publicităţii devine reclamă mascată, ascunsă meticulos în fraze bine alese de către specialiştii în relaţii publice. Dar aceste practici sunt dificil de detectat, pentru că trebuie să dispui de mijloace, bani şi oameni pregătiţi să facă poliţie pentru fiecare material ce apare în diverse publicaţii, în fiecare zi.

27 mai, 2008. Ziarul „Gândul”. Alina Bădălan Turcitu îşi doreşte „euforie la dentist”şi „inhalează substanţe cu masca pe nas”, ceea ar determina pe oricine să simtă că pluteşte. Nu e de condamnat pentru acest lucru, şi noi ne dorim la fel. Problema este că nu facem reclamă mascată nici unei clinici stomatologice private, din Bucureşti sau din alte locuri ale ţării, ca să obţinem beneficiile sus menţionate, cum suspectez că procedează această ziaristă. Sub falsa deghizare într-un aşa-zis reportaj, care pare să ne lase cu „guriţaaa mare”, după ce am tremurat toată ziua, aşteptând cu sufletul la gură să mergem la clinica Dentestet, unde, spune jurnalista că atmosfera „este ca în Rai”, se ascunde, de fapt, un material, în mod cert, publicitar. Penibil este şi modul de abordare a subiectului, care mă duce cu gândul la anunţurile mai mult sau mai puţin matrimoniale, prezentate cu o oarecare tentă lascivă, în timp ce „freza îţi intră în gură şi un ac ţi se plimbă pe lângă obraz, mirosul tare de trandafiri te ameţeşte”. Clinica, o mini-grădină botanică, îngropată în flori”, arată ca o „căsuţă din poveşti, privită din stradă” (măi să fie!). E greu să realizezi, în circumstanţele date, unde se regăseşte informaţia de interes public, în acest material. Dar poate aflăm, vizionând cele 47 de canale ale unui televizor plat, „încastrat sus, în scaunul stomatologic”, iar dacă acest lucru nu-i suficient pentru a obţine ceea ce ne dorim, putem privi „peştişorii exotici din acvariu”, pentru că medicii de la Dentestet „ne învaţă şcolăreşte cum să ne spălăm pe dinţi”, aş spune eu că bine ar fi, de intenţiile acestea mascate, prin care unii încearcă să ne convingă şi să ne determine să facem un lucru sau altul.

Tendinţele de a face publicitate mascată sunt negative pentru presă, deoarece sunt văzute ca ameninţări ce pândesc ziarele şi pot conduce la abandonarea interesului public în favoarea celui comercial. Cazul următor reflectă consecinţele grave pe care le poate avea publicitatea mascată, atunci când este descoperită, în presa scrisă şi consider că reprezintă o dovadă bună care susţine această afirmaţie despre interese.

Bogdan Chirieac demisionează din funcţia de senior editor al ziarului „Gândul”. Ziaristul, asociat al firmei Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRL (CSR), a intermediat vânzarea de echipamente speciale de telecomunicaţii din partea Motorola către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, beneficiarul fiind, deci, Statul român.

În editorialul său, „EADS ne integrează în Africa”, publicat în 15 noiembrie, 2005, Bogdan Chirieac „combate cu manie controversatul contract de securizare a frontierelor, parafat de guvernul Năstase cu grupul EADS. El critică dur tehnologia utilizată de EADS, numind-o africană şi laudă subtil performanţele celor de la Motorola”, scrie „Gândul”.

Aceasta este ştirea care a împânzit publicaţiile din România, acum doi ani.

Jurnalistul se foloseşte de influenţa gazetărească pentru a promova afacerea respectivă şi face reclamă mascată echipamentelor Motorola. Acest lucru, contrar practicilor jurnalistice, care trebuie să servească interesului public, în mod obiectiv şi nepărtinitor, a obligat jurnalistul să renunţe la funcţia sa din cadrul publicaţiei „Gândul”. Ziaristul îşi pierduse credibilitatea în faţa opiniei publice. Prin fapta sa a compromis implicit şi imaginea ziarului, iar „publicaţia în care cititorul nu mai are încredere dispare curând”, conform Mihai Coman (2006, p.207).

Un om cu funcţia lui Chirieac, nu poate decât să stârnească dispreţul opiniei publice în acest fel, mai ales că membrul de onoare al Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, fost preşedinte al acestui club, acţionar şi dumnealui la acelaşi ziar, „Gândul”, declara, la vremea respectivă, că într-adevăr nu este etic ceea ce a făcut ziaristul, dar apreciază faptul că materialul său este corect scris din punct de vedere jurnalistic. Onorabilul fost preşedinte al Clubului Român de Presă a menţionat că nu ştia de afacerile lui Bogdan Chirieac pe de-o parte, iar pe de alta, „Săptămâna financiară” dezminţea afirmaţia lui Cristian Tudor Popescu, deoarece ziarul publicase, anterior incidentului (6 iunie 2007), un material în care se preciza despre afacerile jurnalistului. „Reacţia lui ar fi fost alta dacă în locul colegului său ar fi fost altcineva, o dovadă în plus că echidistanţa nu are nimic în comun cu cel care se afişează drept un axis mundi al presei româneşti”, blama un cetăţean indignat pe forumul publicaţiei „Cotidianul”, www.cotidianul.ro.

Oricum trebuie avut în vedere faptul că afacerea pentru care şi-a dat demisia în noiembrie 2007 însuma 24 de milioane de EURO!

Observaţie: Am ales să exemplific publicitatea clandestină în special din „Gândul”, deoarece consider că unul dintre acţionarii săi, Cristian Tudor Popescu ar trebui să aibă o atitudine corectă, obiectivă şi critică asupra unor materiale publicate în ziar, având în vedere faptul că este membru de onoare al Clubului Român de Presă, a fost preşedinte al acestui club, iar acum s-a comportat ca un patron.

Astfel spus, ziarele au ajuns să supravieţuiască din publicitate şi mai puţin din tiraj, iar presa, din câinele de pază al societăţii, aşa cum o descrie teoria, se transformă tot mai mult în ringul patronilor, măcăind la comanda celui care dă mai mult. O junglă a intereselor financiare, din care cititorul cu greu mai desluşeşte semnificaţia termenului independenţă. Presa de astăzi, potrivit lui Victor Ciutacu, „nu este cu nimic mai puţin ticăloasă decât clasa politică sau decât societatea românească în ansamblul ei”. Deontologia nu se rezumă doar la a respecta câteva principii şi interdicţii. Mai înseamnă să păstrezi mereu o distanţă critică faţă de instituţii şi fapte şi să multiplici punctele de vedere, oferindu-i cititorului posibilitatea de a decide singur ce anume să aleagă. Atât timp cât discursul presei este în esenţă o afacere de limbaj supusă numeroaselor probleme de expresivitate şi sens. Dar cine nu crede în capacitatea indivizilor de gândi în mod independent, de a-şi conduce singuri viaţa, exclude dintr-o dată autocontrolul.

„Lumea omului contemporan devine un simulacru, un perpetuu divertisment, în care identitatea fiecăruia dintre noi nu se mai construieşte în funcţie de nevoi interioare. Profilul personalităţii noastre nu este altceva decât un semn în plus într-un context material în care nu mai există deschidere spre o lume de sensuri, ci o perpetuă implozie în nonsens a coordonatelor societăţii de consum” deoarece „individul este din ce în ce mai despărţit de sine, expresia lui este tot mai confundabilă cu vocea tuturor, cu indistincţia unor prezenţe nedefinite”, scrie „Dilema Veche” în 2 aprilie, 2009. Toate acestea conduc la transformarea individului într-un decor dintr-o lume acoperită cu un cer de carton. Conform „Dilema Veche”, în curând, omul va deveni el însuşi marfă în căruciorul pe care îl poartă la nesfârşit.

2010-01-30T17:08:00.000+02:00

http://bounce.no-ip.biz:8000/listen.pls%20::.BOUNCE

radio cu muzica

2010-01-02T22:36:00.001+02:00

Bilanţ de an trecut, la crăcănarea unui An Nou

Nu am mai scris de mult. Mi se trage de la vinul de care am devenit dependentă spre sfârşitul lui 2009. Nu este o chestie cu care să mă laud, dar şi 2010 m-a surprins tot cu paharul în mână, cu două chiar, pentru că mai ţineam şi paharul unui prieten care turna… Anul trecut a fost şi bun şi rău. Bun pentru că am vizitat Suedia, am fost jurnalistă la Uniunea Europeană, am luat zece la licenţă, am avut familia lângă mine şi am fost toţi sănătoşi. Rău pentru că în ziua susţinerii licenţei a murit Tibi. De la 2010 nu aştept decât sănătate pentru toţi cei de lângă mine, pentru toţi cei care citesc, şi pentru ceilalţi oricare ar fi ei!

mi-e dor...

2009-12-13T00:27:00.003+02:00

E miezul noptii fix. Nu pot privi luna pentru ca o ascunde cu frig ninsoarea. E aproape mijlocul lui decembrie si in sfarsit a nins astazi pentru prima data. Sunt obosita, dupa 5 ore de cursuri in engleza. Dar nu mi-e somn deloc. Am inceput sa numar de cate lucruri, oameni, locuri mi-e dor. Am pierdut sirul insa. E miezul noptii in decembrie si e frig. Mi-e dor de prea multi, multe locuri pe unde destinul mi-a dus o data si atat pasii sau de mai multe ori poate. Mi-e dor de oameni care nu mai sunt aici, pe care ii visez ziua si uneori, noaptea. De prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult si de vara trecuta, de toate verile trecute. De mine, fara narcisism, fara ura, mi-e dor. E trecut de miezul noptii, mi-e dor, miroase a decembrie de aici din cartier pana in centru, peste tot in oras, in sufletul meu, in ganduri…

2009-12-08T14:55:00.000+02:00

Post cu mustrari de constiinta

Ma simt si chiar cred ca sunt penibila. De cateva zile nu fac altceva decat sa ma cert si iar sa ma cert ba cu cei care-l sustin pe Basescu, ba cu cei care au votat Geoana fara sa stie nici ei de ce au facut asta. Sunt penibila, da, pentru ca intr-un post atat de mare ca cel al Craciunului, ce fac? Ma cert si scriu tampenii despre persoane care isi iau doar ele ciolanul mult-visat. Sunt penibila pentru ca in loc sa vad dragostea din jurul meu, sa am grija de caldura din familie, sa visez la bradutul plin de globuri si cadouri, la eventuale zile cu zapada si la mirosul ala delicios de portocale cu cozonac, ma cert! Si nici macar nu o fac pentru bani sau alte avantaje materiale, ci doar ca sa-mi satisfac setea unui orgoliu nemasurat. Mi-e jena sa privesc in ochi ursuletul meu preferat de plus, cu caciulita lui de somnoros pe cap, ce sforaie cand il ating si care ma priveste el acum mustrator! Si o merit, nu dezmint asta. Sunt penibila pentru ca vorbesc despre politica si uit prea des de ceea ce conteaza cu adevarat, iar politicii ii lipseste cu desavarsire: dragostea, adevarul, onoarea.

2009-12-07T14:03:00.010+02:00

Votul decisiv, de la “fugari”

Am si eu o frustrare. Alta decat cele pe care le-am mai varsat aici. Stiu ca suntem un stat democratic si ca toti cetatenii romani au dreptul de a vota. Numai ca nu inteleg de ce tin neaparat cei care au plecat de ani buni din tara asta exceptionala sa voteze? De ce alegerea presedintelui statului nostru sta in puterea unei stampile puse de oameni care, in mare parte, au abandonat Romania, de prea mult bine, de fapt? De ce acest lucru depinde de persoane care uita ani de zile sa-si viziteze chiar si parintii ramasi aici cu pensii de nimic sau prin azilele de batrani, cu speranta ca mai apuca sa vada poate o usa deschisa? E dreptul lor, stiu asta si nu le neg libertatea de a alege. Sa fie totusi problema romanilor din interiorul granitelor ca au votat Geoana sau a Diasporei ca au ales Basescu? Pana la niste raspunsuri clare in acest sens, asta e Romania noastra. Tara cu viitorul hotarat de fugarii care ne-au lasat pe noi aici sa mancam cacatul de care ei au fugit candva mancand pamantul.

2009-12-07T00:11:00.014+02:00

Despre adevaratii profesionisti

Cititorii ii critica, in general, pe cei de la ziarele tabloide ca nu fac presa asa cum trebuie. Ca modifica fotografii si inventeaza scenarii. Ca strica, adesea, relatii si scriu nimicuri. Dar continua, in schimb, sa le cumpere materialele. Sa le comenteze publicatiile si sa le sporeasca neobosit tirajul, asemenea unor termite pe varf de musuroi. Eu ma intreb, insa, oare unde putem citi presa, unde putem auzi si unde ii putem vedea si gasi pe adevaratii multi jurnalisti (ha ha, in basmele din carti, ce dreptate aveti!). Daca butonezi de pe un canal pe altul de televiziune, nu vezi presa, ii vezi ori pe cei care-l pupa-n cur pe Traian Basescu ori pe cei care-l ling in dos pe Mircea Geoana, toti ingenuncheati deopotriva, in fata unicului presedinte real, si anume, pe prenume spus, Banul. Interesant e ca unii dintre noi se pregatesc intens sa intre in lumea asta, pe care si-o imagineaza, naiv uneori, plina de profesionisti!!! Atent privind, insa, lucrurile, ii dau dreptate Andreei, “hal de ziaristi”! Daca vrei sa bati la usa vreunuia dintre acesti jurnalisti pentru a invata meserie, trebuie sa te documentezi, se pare, inainte, ca sa stii ce culoare politica poarta. Si de nu-ti sade bine cu respectiva culoare, na ghinion! Esti impins sa crezi ca nu poti fi vreodata un adevarat profesionist.

2009-12-06T21:23:00.001+02:00

Zebra in dungi rosii pe fond portocaliu

Rezultatele Exit Poll-urilor realizate de mai multe televiziuni il arata invingator pe Mircea Geoana. Sa speram ca dungile rosii ale cravatei sale sa construiasca o situatie mai buna pentru toti romanii, de cinci ani, pe fond portocaliu. Desi, asa cum afirma unul din bloggerii mei preferati, nici unul dintre cei doi candidati la presedintia Romaniei nu a demonstrat iubire fata de poporul asta si cu atat mai putin, respect pentru Sf Nicolae, eu sunt inca increzatoare ca lucrurile se vor indrepta spre mai bine. Sper sa nu ma insel!

2009-12-04T18:43:00.001+02:00

Cola nu ma lasa sa dorm

Nu e ceea ce pare. Doar ceea ce se vede. Nu fac reclama mascata. Totul e pe fata. Dupa ce-am baut ieri cateva doze de Cola nu am mai inchis un ochi toata noaptea. Bine, m-am uitat si la niste poze cu cineva mai special, poze pe care le-am “furat” de pe Facebook, de la el si la care ma holbez ca o proasta si acum. Asa ca poate sunt nedreapta sa dau vina pe un suc, pentru insomniile mele stranii. Nu stiu daca sunt bolnava sau numai dependenta de un “El”, al carui nume nu vreau sa-l dezvalui, cert este ca ultimele nopti mi le-am petrecut visand in stare de trezie, la cum ar fi daca…Nu-i spun numele, nu din motive politice, sociale, religioase, ci pentru simplul motiv ca-mi place sa fim intimi, macar in visele mele. Vreau sa am ceva din El, despre care sa stiu doar eu. E prima data cand chiar mi-as incalca principiile morale, e prima data cand nu m-as mai gandi la consecintele pentru care societatea, cu multele-i subiecte tabu, probabil m-ar condamna la moarte prin electrocutare sau mai sigur, m-ar impinge la sinucidere. Daca la 15 ani tineam cont de toate astea, acum nu dau doi bani pe ele! Poate sunt imorala, depravata, ce vreti. Nici nu-mi pasa. Stiu ca toti vorbesc de duelul greilor din politica romaneasca, eu am ales sa vorbesc de duelul gigantilor din mine: inima si ratiunea. I-am dat cuvantul prima data inimii si uite ce-a facut din mine, o constructie de vise, platforma de insomnii. Si pe deasupra “vorbeste si hotareste doar ea” acum. Ratiunii nu i-a ramas ultimul cuvant, pentru ca si ultima silaba apartine inimii-n bataile ei zilnice, minutare, secundare, pana la ultima particica pe care sa nu o mai pot descompune in ceva mai mic de atat. Sunt slaba, debila, am halucinatii…

Ipotetic gandind, insa, Cola, de fapt, nu ma lasa sa dorm.

2009-12-01T16:42:00.005+02:00

Revolutie la Timisoara

In urma cu 20 de ani nu stiam ce inseamna revolutie. Stiu despre evenimentele din ’89 din carti, de la parinti, de la oameni care si-au pierdut rudele sub durerea gloantelor. Sunt dezamagita astazi, dupa 20 de ani, sa asist la cea mai josnica revolta chiar in centrul orasului care a strigat pentru prima data “Jos comunismul”. Au ars bannere cu dl. Geoana, s-au batut, mi-a fost frica sa trec prin orasul meu atat de linistit pana acum. Dl. Basescu, a carui imagine e asociata cu anticomunistul nr 1 al Romaniei e sustinut azi, la Timisoara, de simpatizantii sai, in cel mai ordinar mod posibil. Daca am crezut vreodata ca pe stadionul din Ghencea sau la meciurile cu Steaua, aia din tribune se numeau huligani, acum imi dau seama, ca politica a ajuns sa fie cea mai pura dovada de huliganism. Cand altii au murit pentru o zi ca 1 decembrie, respectul pentru noi si ei consta astazi intr-un circ ieftin, desfasurat in centrul orasului de pe Bega si la TV. Trist!

2009-11-30T18:40:00.001+02:00

Manastirea Sf Andrei! La multi ani cu drag tuturor celor care poarta acest nume sfant! Va pup!

2009-11-30T18:28:00.000+02:00

Vizita politica

Maine, 1 dec, la Timisoara vor fi prezenti: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Johannis Klaus. Programul de desfasurare a vizitei lor, in orasul de pe Bega, este urmatorul:

10.00 – 10.05 Întâmpinarea oficialităţilor, intonarea imnului de stat

10.05 – 10.15 Slujba de pomenire a eroilor

10.15 – 10.25 Alocuţiuni

10.25 – 10.55 Depuneri de coroane, jerbe

10.55 – 11.00 Defilarea gărzii de onoare

11.00 - 11.10 Deplasarea pe jos la Primarie

11.10 - 11.50 Declaratii de presa in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara

11.50 - 12.00 Semnarea parteneriatului pentru Timisoara, in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara

12.00 - 12.15 Intalnire consultativa intre Gh. Ciuhandu si invitatii sai

12.15 - 12.30 Deplasare pe jos la Opera Romana din Timisoara

12.30 - 13.30 Miting electoral in Sala Mare a Operei Romane din Timisoara

13.30 - 14.30 Gustare si deplasare spre aeroport cu autocarul

14.30 Decolare spre Constanta

2009-11-30T00:42:00.000+02:00

Drama

Dupa ce-am invatat atatia ani cu gandul ca voi avea un job decent si un salariu care sa-mi permita sa nu mai cer toata ziua de la parinti, am ajuns sa impart pliante in intersectie. Nu ca promotiile de genul acesta ar fi ceva “indecent”, dar praful, noxele si mizeria strazilor, toate aruncate de rotile masinilor in gura, nas, pe fata, m-au facut sa ma simt atat de prost si de penibil, cum nu m-am mai simtit vreodata. In plus, treceau tot felul de persoane dubioase, de pustani de bani gata, care claxonau aiurea, cereau numere de telefon sau se uitau la noi ca la ultimele zdrente ce, in viziunea lor, cerseau, de fapt intr-un mod rusinos, la colt de strada. Adesea le-am citit pe fete soferilor de Jeep-uri, Audi, BMW-uri dezgustul, sila, teama de a deschide geamul unor persoane, ca noi, care isi onorau jobul dintre semafoare, pentru o suma de bani nesemnificativa intr-un oras ca Timisoara. Am trait atunci o drama, una dintre cele mai mari drame ale vietii mele... Dar am cunoscut, in acelasi timp, strada asa cum este “ea”. Plina de mizerie, de oameni care trec si carora nu le pasa de cel care vinde ziare la coltul ei, pentru numai 5-6 lei pe ora. De cel care sta acolo ore in sir in frig, in tarana, in mizerie si curent, nemancat. Diploma mea de 10 nu a mai valorat nici doi bani vechi sau noi in momentele alea. Pentru ca nimeni nu stia asta. Eu simteam, in schimb, ca toata munca mi se scurgea pe strada o data cu visurile mele, ma simteam minuscula, abandonata unei societati care ea insasi se lepada de mine in intersectia semaforizata. De aceea, acum il apreciez mai mult pe cel care se chinuie sa vanda ziare la colt de strada. Pentru ca poarta cu siguranta in el o poveste in care se mai distinge cu adevarat omenescul, firescul uman.

2009-11-24T00:17:00.001+02:00

Asta am mancat la un moment dat, la cina. Habar nu am ce este in mare parte! jumatate din farfurie nu stiu ce-am mancat. Aveau gusturi mai ciudate: dulce, sarat, acrisor si un pic picant. Interesant era faptul ca le simteam pe toate foarte bine diferentiate si nu era nimic gretos. Din contra! Daca voi stiti ce este, spuneti-mi si mie, sa nu raman fara cultura culinara! PS: Concurs: Ghici ce este in farfurie?

2009-11-23T23:58:00.003+02:00

Revenind la conferinta la care am participat in Suedia, aici e sala in care s-a desfasurat evenimentul. Au fost invitati din toate tarile membre ale Uniunii Europene si nu numai. In afara de faptul ca am suferit din cauza frigului, pot spune ca a fost o sansa extraordinara pe care mi-au oferit-o cei de la Telecentre-europe (EOS) si Comisia Europeana, prin intermediul lui Adrian Popa, director Blythswood Banat (revista New Folder). Si ca sa nu devin patetica si sa scriu iar de multumiri si chestii de genu', ma abtin mai bine. Acestea sunt clare, nu mai are rost s-o spun.

2009-11-22T21:21:00.001+02:00

Rezultate Exit Poll

Mda, a iesit Basescu pe locul I. Geoana pe locul II si Crin, pe 3. Sper ca rezultatele lor sa ne aduca si noua o viata sociala mai buna, Cu loc de munca, in primul rand.
Numai ca nu inteleg de ce rezultatele voturilor sunt diferite pe Antena 3 si pe Realitatea.
Antena3: Basescu, 34,1, Geoana, 30,9, Antonescu, 22,1, Oprescu, 3,4

Realitatea Tv: Basescu, 32,8, Geoana, 31,7, Antonescu, 21,8, Oprescu, 3,5

2009-11-22T13:29:00.000+02:00

Astazi, la vot

M-am dus si eu sa votez, nu ca sa ma simt importanta sau sa vad fetele politailor de la intrare, care vezi Doamne, au grija sa nu fie fraudate alegerile. Ca de astea mi-e scarba de multa vreme, de politica de circ din Romania, mi-e sila de ani buni. Am ales sa merg doar ca sa-mi exprim opinia, desi, pe de-o parte sunt convinsa ca li se rupe de parerea mea. Dupa ce am stat la coada de-mi venea sa nu mai votez si sa plec acasa, mi-am dat seama ca in Timisoara lumea e chiar interesata sa-si spuna, sub stampila, opinia politica. Pentru ca au venit in numar foarte mare, cel putin la sectia in care am votat eu. Ceea ce cred ca este foarte bine. Decat sa stea acasa si numa' sa comenteze, e mai bine asa, sa voteze!

2009-11-21T21:41:00.002+02:00

De la stanga la dreapta: Silviu Stoian, Carmen Popa, Laurentiu Bunescu, Sergiu Dema, eu: am reprezentat Romania, ca jurnalisti web, la Conferinta Ministeriala pe probleme de e-guvernare, in Suedia, 2009

Pentru mai multe detalii despre munca noastra, ia linku: http://telecentreeurope.ning.com/profile/vioricasirbu

2009-11-21T21:26:00.004+02:00

Asa m-au primit la Hilton

Dupa doua nopti de cazare la Radisson Blu Malmo, din cauza unei neintelegeri cu inregistrarea de participare la eGovernment Conference, ne-au cazat la Hilton. Eu am primit camera la etajul 19, unde urcam cu un lift superb, cu geam, prin care vedeam orasul in splendoarea lui, de la inaltime. Si parca nu a fost suficient! Cand am ajuns in camera, televizorul era pornit. Am crezut intitial ca am gresit si am intrat in alta parte. M-am invartit prin baie, m-am uitat in dulap, am controlat patul. Credeam ca cineva si-a uitat lucrurile acolo si ca eu am dat buzna aiurea. M-am tot uitat, am controlat incaperea cu privirea. Nu era nimic atins, totul parea pregatit pentru un nou turist! Nici acum nu-mi vine sa-mi cred ochilor ce-am vazut acolo! Televizorul era pornit pentru ca ecranul sau afisa un mesaj pentru mine: Welcome VIORICA SIRBU,
It's a pleasure to welcome you! Recunosc ca am ramas perplexa! Imaginea era reflectata si in oglinda! Ma tot intreb ce-am facut ca sa merit asta!? Oricum un lucru stiu sigur: cred ca ar trebui sa spun mai des: iti multumesc Doamne!

2009-11-21T20:51:00.006+02:00

Tratamente speciale pentru jurnalisti

Invitata fiind, pe post de reporter web, de telecentre-europe si de Uniunea Europeana (prin Comisia Europeana) la o conferinta de presa in Malmo (eGovernment Conference), am decis, evident si fara comentarii, sa particip. Numai ca acolo am primit, ce-i drept, anumite tratamente speciale, aplicate de cei care asigurau securitatea si paza la locul desfasurarii evenimentului, exclusiv reprezentantilor media. In fiecare dimineata cand mergeam la "lucru", trebuia sa trec prin mai multe terminale, sa ma dezbrac de palton, sa scot laptopul, sa las toata aparatura in niste lazi, pentru controale amanuntite. M-am simtit ca o infractoare. Toti ceilalti participanti la acest eveniment intrau pe baza legitimatiei. Numai jurnalistii erau controlati la sange. Pe langa asta, ni s-a rezervat un restaurant, unde luam masa, separat de ceilalti invitati de la conferinta. Mi s-a interzis chiar, la un moment dat, sa particip si la o sesiune de prezentare a unor produse IT, din acelasi motiv, aceeasi vina: pe legitimatia mea scrie "reprezentant media". Si fara nicio rautate, dar am mancat mult mai bine la restaurantul pentru jurnalisti, unde am putut sa-mi aleg ce vreau, decat in partea cealalta, unde era un meniu fix, prestabilit. Am primit chiar si o geanta de laptop, in prima zi de conferinta, pe gratis. Oricum nu i-am convins sa ma lase sa particip fara control la intrare, control la iesire. Incepuse sa fie hilar deja. Mi-era teama ca nu ma vor mai lasa sa ies de acolo, pe motiv ca "media", e separata de restu'...-:)

PS: Trebuie sa recunosc insa ca ca mi s-au umflat si penele printre atatea elite de la BBC si CNN!

2009-11-21T20:22:00.004+02:00

Gripa porcina, in aeroportul international din Timisoara

De multa vreme ceea ce se intampla in Romania nu ma mai socheaza. Dar azi mi s-a parut amuzant, cand pe aeroportul international din Timisoara am fost primiti, chiar inainte de debarcare cu o foaie pe care trebuia s-o completam cu declaratia de sanatate (pe propria raspundere, sub semnatura) ca nu am avut relatii sexuale in ultimele 7 zile, in tarile prin care am calatorit, cu persoane ce prezinta simptomele specifice gripei porcine: tuse, dureri de gat, febra. Si pe langa asta mi se par niste disperati. Dupa ce am calatorit cu buletinul prin Austria, Danemarca, Suedia, fara nicio problema, la intrarea in tara mea minunata, ROMANIA, mi-au cerut pasaportul. Ups! Si-am mai stat si cinci minute pe putin, ca sa verifice daca pe poza din pasaport sunt eu. Niciunde, in tarile, pe care le-am vizitat nu erau angajati prin aeropoarte cu masti pe gura si nimeni nu avea vreo treaba cu gripa porcina. Dar ce sa-i faci? E ceva normal cand esti roman!

2009-11-13T19:49:00.002+02:00

Suedia si dentist

Eu chiar m-am saturat de mers la dentist! E prea de tot! Azi am crezut chiar ca lesin de durere din cauza injectiilor de anestezie! Buhhh! Mi-a promis ca a fost ultima parte cu porcarii din astea. Sper sa se tina de cuvant. Mai merg marti o tura si gata! Din pacate, numai saptamana viitoare gata! Ma consolez, insa, cu gandul ca plec miercuri din tara: Viena, Copenhaga si Malmo (Suedia). Simt si un soi de teama ce-i drept pentru ca trebuie sa ma descurc inca o data cu jurnalismul online. De data aceasta, insa, echipa noastra de web reporteri (formata din Laurentiu Bunescu, Sergiu Dema, Carmen Popa, eu si Silviu Stoian) trebuie sa faca fata unei echipe de web reporteri din Suedia. Conferinta ministeriala, proiecte IT si premii, Comisie Europeana. Acestea sunt o parte din lucrurile cu care ne vom confrunta! Din nou: video, fotografie, articole de presa, agitatie, emotii, noi prieteni, noi cunostinte. Abia astept. Este ceea ce-mi place sa fac: presa. Dar asa cum spuneam am si mari emotii. Momentan trebuie sa ne gandim la niste intrebari pertinente pentru jurnalistii web suedezi. Ei ne-au propus acest lucru, dorind sa ne cunoastem inainte de eveniment prin intermediul unui interviu telefonic, din cate am inteles eu. Sper sa fie bine!

2009-11-11T18:36:00.000+02:00

Doneaza sange

Maine, la 10 dimineata, studentii liberali doneaza sange , la centrul de donare de langa Spitalul Judetean, din Timisoara!

2009-11-10T21:51:00.006+02:00

Inima lui Gheorghe Dinica a cedat

Sincer, am mai urmarit "Inima de tigan" si ultima telenovela difuzata de postul Acasa TV, "Regina", in care a jucat Gheorghe Dinica. Am auzit pentru prima data numele sau la o emisiune, la Pro TV, in urma cu mai multi ani, nu stiu exact cati. L-am perceput ca pe un artist pe care timpul nu l-a scuipat, in furia sa, spre uitare. Nu l-a convertit in non-valoare. Nici nu stiu de ce imi permit sa scriu asta. Sunt convinsa in sinea mea ca poate parea obraznicie sa-mi spun opinia despre Gheorghe Dinica, al carui nume devenea renume inainte de a se naste parintii mei chiar.

Simt nevoia, insa, sa ma exprim. Dumnezeu sa-l ierte!

2009-11-05T22:57:00.004+02:00

Sunt frustrata, asta e

Azi mi-am amintit iar, nu stiu de ce, de ziua in care am picat examenul la jurnalism de televiziune. Eram in anul II de facultate, ultima sesiune. Poate voi parea frustrata ca postez dupa atata timp chestia asta. Dar mi-am adus aminte. Am picat pentru ca “nu am nicio treaba cu limba romana si cu gramatica limbii romane si pentru ca situatia se datoreaza profesorilor care ne-au permis noua studentilor sa ajungem la nivelul de studii superioare”. Misto, ce mai! De fapt, cred ca mi-am amintit pentru ca in urma cu vreo 2 saptamani am constat ca domnisoara seminarista care a dat verdictul in cazul meu si care “nu-si putea explica faptul ca eu am ajuns sa fac studii superioare” e numai in anul II de master, la jurnalism. Bine, domnia sa “trebuia doar sa faca diferenta intre un student capabil sa se ridice la nivelul notei zece si unul”, ca mine, “care nu e in stare sa treaca de nota patru”. Eu sunt anul I, tot la master, la jurnalism. Mi-a crescut tensiunea cand am vazut-o. Si evident, acum, trebuie sa defulez tot. Repet, asta e. Poate sunt eu cea frustrata. Chiar nu stiu.

2009-11-01T20:09:00.017+02:00

Cu cine votez

Inca nu stiu sigur. Dar cred ca il voi alege pana la urma pe Crin Antonescu. Trecand peste faptul ca imi place galbenul in mod deosebit, mi se pare un politician care si-a creat o imagine de romantic. Un tip care imparte scrisori semnate de el insusi oamenilor de pe strada, nu poate fi surprins altfel de media, desigur. Adevarul este ca nu mai cred in niciunul, ca alegerile sunt, pleonastic spus deja, un mare circ. Ca vin la vot oameni care, de fapt, nu stiu sa citeasca, oameni care n-au habar cine candideaza, de multe ori. Anul asta, insa, pot si eu sa votez! Am mai votat o data, la referendum, dar pana acum nu am mai putut vota pentru alegerea presedintelui (nu aveam 18 ani). E clar haos portocaliu, galben, rosu, verde… Nici nu mai stiu exact. De cate ori ma uit prin statiile de tramvai, pe afisele de pe strazi vad ceva asemanator cu fusta unei tiganci veritabile: rosu, verde, galben, portocaliu...toate amestecate, toate stridente, toate-n falduri si toate-n valuri. Nu stiu ce ascunde tiganca sub fusta. Eu am decis sa nu-mi bag nasu si capu pe acolo. Nu ma insel prea tare oricum cand fac comparatia asta. Eu cu cine votez? Aleg de pe fusta “tigancii" ce-mi place cel mai mult. Poate sunt prea snoaba ca am ajuns sa optez pentru o culoare, dar cand ma aflu prinsa in amestecul unei caldari kitchoase de culori, devin “geloasa” pe cei care traiesc in afara ei. As fi vrut sa ma pot abtine si de la vot si de la comentarii de genu asta si sa nu aduc vorba de politica, dar tocmai pentru ca indiferenta ne-a adus statutul de cacati europeni, am ales, in primul rand, sa ma exprim. Renunt la acest statut din proprie initiativa!

PS: Merci oricum!

2009-10-22T22:17:00.002+03:00

Maine vine Crin Antonescu la Timisoara. In Aula Magna, la Universitatea de Vest

2009-10-22T11:41:00.005+03:00

M-am saturat

Nu sunt analist politic, nici macar nu am ajuns sa-mi practic meseria asa cum vreau eu, cea de ziarista. Poate nu-s mai desteapta decat cei de la TV, dar un lucru este cert: m-am saturat de cate ori deschid televizorul ( in dorinta de a vedea stirile) sa-l vad ori pe d. Oprescu obosit, cum incearca sa ne convinga de una sau de alta, ori tot felul de personaje care din punctul meu de vedere nu au nicio treaba cu politica, facand pe interesantele. M-am saturat de accidente, de aceleasi titluri de stiri, de incesturi si de propaganda care sustine si amplifica perioada de criza economica. E criza morala si e mai mare decat orice altceva! Decat orice razboi, decat orice furtuna, decat orice prostie… M-am saturat de redactiile pline de persoane care nu s-au straduit in facultate sa invete macar cum se scrie corect in lb romana. M-am saturat de situatiile in care milioane de copii sunt la cheremul unor hartii, pentru o sansa la viata. Si m-am mai saturat de gramada de firme de garsoniera care iti cer imposibilul, iti cer experienta si iti ofera, in schimb, 20% din vanzari.
Da! Am facut o criza! Nu trebuie sa ma suportati daca nu vreti! Imi vine sa zbier de nervi si de ciuda!

2009-10-20T19:27:00.001+03:00

http://www.clujeanul.ro/cultura-timp-liber/top-10-cele-mai-sparte-voci-ale-showbiz-ului-romanesc-atentie-pot-dauna-grav-auzului-2925245

2009-10-20T18:22:00.000+03:00

http://www.greenchannel.ro/ Primul radiotelevizor cu chat!

2009-10-19T18:17:00.000+03:00

Omagiu inimii mele

Cred ca cea mai longeviva dragoste este cea neimpartasita. De ce este dragostea aceasta atat de lunga? Poate pentru ca astept mereu acel telefon de la el, astept beep-ul inimii sale. Nerabdare! Astept si tot astept, dar nu mai vine… Dragostea e adesea ca un bilet la film, pe care il poti rupe cand ajungi la cinema. Dar ce mai conteaza, pentru ca am vazut filmul deja. Oricat as incerca sa-mi mai folosesc totusi creierul, sa gandesc rational, nu pot. Fiecare puzzle din mine s-a imprastiat in oaza dragostei. Scenarii de tot felul imi vin in minte. Ploua romantic. Stropii ii deseneaza, parca, pe geam, portretul. Ma simt patetica. Prea adolescenta. Poate nu mai e de varsta mea sa ma comport astfel. Pierduta in nebuniile copilariei, cu gandul. Acum, inima e singura care gandeste. Poate ca nu am nimic in comun cu El. Tocmai diferenta asta ma incita mai tare.
Cred ca dragostea e ca o femeie cu un singur cercel intr-o singura ureche. ( Aici nu mai iau in calcul piercingul. Nu se mai pune). Nu sunt emo si nu-s in depresie. Nici nu ma plang. Tocmai pentru ca desi, “s-ar putea sa-mi pierd mintile, inima mea este ok”. Asta pentru ca acolo, in ea, nu e gol. E foc.

PS: Pentru faptul ca toate deciziile din viata le-am luat cu inima, astazi am decis s-o omagiez. Multumesc inimii mele!

2009-10-16T15:42:00.003+03:00

STAND UP IN THE CITY

STAND UP IN THE CITY. Un show despre lucrurile pe care le stii si nu vrei sa le recunosti, despre relatii, defecte, mondenitati si altele...Sica si Catalin Bordea, intr-un show despre care se poate spune doar ca merita vazut!
Doi performeri, un singur show.Un spectacol pentru oameni destupaţi la minte.Care se vor astupa... De ras.
Ia-ti gasca si vino marti, 20 octombrie, ora 21, la IRISH TIME, Str. Daliei Nr.13 A, de restul ne ocupam noi.
O seara relaxanta. O cafenea complice. O bautura fina.Un mediu familiar si un decor care te transpune undeva in Manhattan.Un comediant, o scena si stare de bine alaturi de preieteni.Un spectacol cu stil si clasa...
Nu rata o seara de comedie pe cinste in orasul tau!Informatii si rezervari la: 0723 981 823
Rezerva online acumPret bilet: 18 leiPret bilet studenti: 15 leiDetalii despre proiect pe http://artitude.ro/evenimente/in-desfasurare/stand-up-in-the-city.html (Informatii Narcisa Sirboiu)

2009-10-16T15:13:00.001+03:00

2009-10-16T15:12:00.000+03:00

2009-10-16T15:11:00.000+03:00

2009-10-16T15:10:00.000+03:00

2009-10-16T15:09:00.000+03:00

2009-10-14T16:24:00.004+03:00

Ma numesc Rosu. E frig

Daca ieri m-am plans ca e frig, astazi am senzatia ca a venit iarna cu toata puterea-i. Si mai am impresia ca imi voi deschide si eu in curand un muzeu ca al lui Chirila. Si ce daca l-as copia. Nu-mi pasa. Daca ideea lui imi place, o copiez (citand sursa) pana voi fi in stare sa am una la fel de practica. Pana la urma intr-un muzeu pastrezi ce-i mai fain si toate lucrurile, care crezi ca sunt interesante. In acel muzeu, eu voi conserva, in schimb, colectia mea de vise. Vise de demult, vise de acum, visele care vor fi. Cred ca mi se trage de la ploaie. Nu ma bagati in seama daca va deprim prea tare. Astazi „Ma numesc Rosu”, de Orhan Pamuk. Nobel pentru literatura. Si mor de frig....

2009-10-13T22:07:00.001+03:00

Ascuns în facultate
Se caută suspect

“Mami şi tati,
Sunt la facultă. Aici totul e perfect: cursurile nu prea se ţin, la seminare nu mi se cere prezenţa, dacă mi-e sete sau foame, la subsolul facultăţii, avem bar.
P.S : Să nu uitaţi să-mi trimiteţi,vă rog, nişte bani că ultimii i-am dat pe chirie şi telefon. Vă iubesc şi mi-e dor de voi . “
Semnalmente: blond sau brunet, scund sau înalt, gras, dar mai mult slab, cu cearcăne şi gălbejit de la atâta cafea consumată în nopţile albe ale sesiunii, acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile acestui personaj.
Antecedente: plin de iluzii şi dorinţe, se înscrie la facultatea pe care visa s-o urmeze. Ajuns aici, lasă mesaje neortodoxe pe peretele de lângă secretariat( din păcate nu le putem reproduce deoarece cauzează poluare fonică în mediul virtual). Nu-i spune vanzătoarei de la bar că i-a dat restul greşit atunci când e în favoarea sa.
Cunoscut pentru următoarele trăsături: negociază note şi prezenţe la seminar, devine expert în copiatul cu hands-free. S-a prins că oricum camerele de filmat din amfiteatre nu funţionează. Indiferent că fumatul este interzis în curtea , barul şi spaţiul din faţa universităţii, el continuă să fumeze în facultate. Capacitatea de a se face plăcut în faţa profesorilor, seems like a kind of linguşeală.
Suspectat de: întârziat la cursuri, tupeu, chiulangită cronică, pierdut nopţi prin cluburi sau la chefurile din cămine, leneveală( în cazul în care nu e la cele patru joburi).
Prezent acolo unde: a auzit că e petrecere cu mult alcool, femei şi ţigări, se dă ceva gratis, sunt reduceri prin magazine, mâncarea e multă, bună şi bineînţeles ieftină. Sunt colegi care au învăţat şi are astfel garanţia că va lua şi el examenul.
Şi acum când avem toate probele şi amprentele vă putem dezvălui identitatea sa. Sau poate aţi ghicit despre cine e vorba: studentul român.
Săptămâna universitară
Luni: 8-9.30, Curs. Mi-am jurat că mă trezesc să ajung la facultă. Mă scol, dar îmi dau seama că pot merge şi cu altă grupă, care are mai târziu. În final nu mă mai duc. Ieri am venit de acasă şi sunt prea obosit.
Marţi: 11.20-12.50. Seminar. Conştincios, merg să-mi iau notiţe. Pe drum, însă, mă întâlnesc cu nişte colegi, Până la urmă îmi petrec ziua la o bere, în complex.
Miercuri: 19.40-21.10. Am mustrări de conştiinţă. M-am hotărât, e cazul să particip la seminar. Pe la 22, îmi amintesc că e ziua Ancăi şi dă party. Yeees!
Joi: Am fost destul la facultate zilele trecute. Am chef de chatuială. Şi oricum nu mai ştiu dacă e săptămâna pară sau e impară.
20.30. Primesc un telefon. E Vlad, mă cheamă la meci.
Vineri: Am liber, potrivit orarului, desigur.
Sâmbătă, Duminică. A început weekendul.
Do you like me now?
Potrivit ziarului Gândul, 70% dintre studenţii români sunt susţinuţi financiar de familie şi 23% dintre aceştia vor să plece în străinătate.
Andreea Samoilă
Viorica Sîrbu

2009-10-13T15:31:00.000+03:00

A cazut guvernul Boc 2!

2009-10-13T13:03:00.000+03:00

Astazi am fost sa ma tund ca nu mai suportam. Mi-e frig de mor. Asa am venit de afara, toata inghetata. Acum se simte ca intr-adevar este toamna. Desi, vantul ma face sa cred ca vom intra in iarna mult mai repede, decat ne-am fi asteptat. Adevarul e ca nu am chef de nimic… Simt in mine toamna tarzie. Frig, ploaie, plictiseala.

2009-10-08T20:10:00.017+03:00

Calatorie prin Africa

Acum vreo doua saptamani am fost in Africa. In jungla, fara apa, la un moment dat, asa mi-am petrecut cateva zile in paradisul, pe care, in ignoranta mea, mi l-am imaginat ca fiind un taram uitat la marginea unui continent pauper, ordinar, murdar, populat cu bolnavi de SIDA si cu boli nemaiauzite. Dar acolo m-am hranit cu reportaje, cifre, literatura, emotie, presa. Jurnalist la New York Herald, Henry M. Stanley a reusit prin cartea sa ma transpuna cu adevarat in Africa inceputului de sec. XIX. Cu exceptia obsesiei sale pentru cifre, (multe cifreee care m-au ametit!!!), l-am cautat impreuna cu ziaristul pe doctorul Livingstone. Prin Africa, prin noroaie, cu dezinterie si zapuseala. Mi-am facut si o imagine a ceea ce mi-ar trebui daca vreodata voi ajunge in Africa si fizic vorbind. Am gustat cu Stanley carne de vanat din jungla. Am tremurat de frica invaziei de urechelnite si m-am luptat cu lianele si ierburile junglei. Apoi, mi-am scaldat ochii in cuvintele care infatisau un peisaj cu totul aparte: cu munti si aer curat. Am baut apa impreuna cu animalele de povara, cu miros african si cu o culoare galbuie, dar jurnalistica, in mod deosebit. Daca l-am gasit pe Livingstone? Nu pot spune cu precizie. Sunt o fire visatoare. Ma tradeaza pana si zodia. Stiu doar ca am fost in Africa in 1800 si ceva! Si nu m-am imbolnavit de holera, nici de dezinterie, nici de SIDA sau de alte cotoharle de malarii! Am luat, in schimb, un virus. E ceva mortal. Mai am o singura sansa de supravietuire. Sa mai citesc. Sa scap, de fapt, de deficitul de vitamina-carte. Pentru o calatorie prin Africa, trebuie oricum sa tin cont si de propria mea imunitate.

2009-09-27T00:11:00.001+03:00

Banca de alimente

Mie îmi place mult iniţiativa asta. Banca de alimente înseamnă speranţă şi fericire pentru oameni care nu-şi permit nicio pâine măcar, de cele mai multe ori. Poate că pare obositor să spun că mulţi ne bucurăm de lucruri de care alţii nu au auzit vreodată. Dar acest eveniment, propus de Crucea Roşie e pentru semeni care nu au ce mânca. Bravo!!!!!

2009-09-03T18:37:00.001+03:00

Sfânta Alianţă

Am terminat de citit „Sfânta Alianţă” a lui Eric Frattini. Bănuiam de mult că papii au ceva necurat de ascuns pe holurile şi prin încăperile de la Vatican. Era o senzaţie pe care o simţeam ori de câte ori auzeam sau vedeam ceva legat de asta. Independent de confesiunea religioasă proprie, independent de credinţa catolică şi independent de enoriaşii catolici mi-am format aceasta opinie. Citind, însă, şi lucrarea lui Fratini, mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai întunecate decât mi-aş fi închipuit şi asta se întâmplă de sute de ani. Sub aripa unui serviciu de spionaj pontifical, Sfânta Alianţă, înfiinţat în 1566, de Papa Pius V, serviciu care legal şi oficial nu există nici astăzi, zeci de crime au loc, cu buna-ştiinţă a papilor, pe parcursul a sute de ani de pontificat. „Monahii negri” sau fidai, spioni ai Sfintei Alianţe, ucid sub falsa mască a aşa-zisului nume al credinţei, pentru putere politică şi pentru răspândirea prin crime a catolicismului. M-au frapat foarte tare intrigile de la curtea regala a Scoţiei, a sec. XVI-XVII, cele de la curtea regală a Angliei, din timpul reginei Elizabetha I, fiica lui Henry VIII (atâtea neveste a avut) şi cel mai mult, nonşalanţa şi exactitatea cu care autorul cărţii prezintă faptele. Nu mi-a plăcut, în schimb, că nu a spus nimic despre implicarea actualului papă, Benedict XVI în Sfânta Alianţă. Am simţit, astfel, un soi de teamă în scrisul său. Iar sămânţa de cârcotaşă, dobândită la jurna, mă face să vreau mai mult, să ştiu mai mult despre ceea ce se întâmplă, în prezent, în lume.

2009-08-26T17:32:00.002+03:00

Moartea cumpără celebritatea

Nu ştiu de ce am impresia că moartea lui M.J face, de fapt, parte dintr-o campanie de reabilitare a imaginii sale. Mda, sună macabru. Cert este că acum au descoperit specialiştii că a murit din cauza unui anestezic, administrat, mă gândesc eu, de către un medic sau recomandat. Şi spun asta fiindcă muzica sa nu se mai bucura de mult de o asemenea isterie mondială. Iar moartea sa a reînviat pe toate programele TV, în ziare, la magazinele de unde ne putem lua CD-uri toată cariera acestuia. Apar în fiecare zi tot felul de personaje care se pretind a fi fiii starului şi tot mai mulţi se proclamă fanii acestuia. Viu era pedofil. Nu mai valora aproape nimic, se pare. Totul se afla sub semnul unor zvonuri cum că era foarte sărac, bolnav. Mort, a redevenit artist, legendă

2009-08-26T13:09:00.001+03:00

Heroina e legală

Am auzit la TV că în Mexic au legalizat heroina şi cocaina. Dar în cantităţi mici. Mi se pare fain. Acum vor fi şi mai mulţi morţi din cauza supradozelor. Era tot ce aveau nevoie. Cică este o strategie a poliţiei de a prinde mai uşor traficanţii şi de a-i îndruma spre terapeuţi. Comic. Mai ales dacă au ajuns să consume heroină. Oamenii sunt de părere că şi legile SUA ar trebui să fie mai permisive cu consumul de heroină, potrivit .mytex.ro.

2009-08-21T17:20:00.001+03:00

Am visat odată un înger. Era blond, creţ, grăsuţ. Îi puteam vedea doar faţa. Eram mică tare pe-atunci. Aş vrea să-l mai visez. Să cred că nu m-am maturizat aşa de repede. Mă doare lipsa de copilărie. De simplu.

2009-08-21T16:54:00.000+03:00

CE-AM VISAT

…Că am luat un tren cu care nu mai călătorisem în viaţa mea. Era ca un avion, parcă zbura. Şi se făcea că sunt, la un moment dat, în Afganistan. Şi aici era mult foc. Oriunde mă uitam vedeam doar flăcări imense. Şi-am aşteptat un autobuz într-o staţie care ardea. Şi nu mai venea. Nu ştiam limba. L-am văzut, apoi, pe el, care, în vis, era iubitul meu. Dar nu-mi plăcea. Simţeam că nu l-am ales eu. Totuşi părea că eram împreună. Am ajuns, dar nu ştiu cum, în curtea străbunicilor (Dumnezeu să-i ierte!). Lătrau câinii. Tataie mă aştepta lângă bucătărie. Nu am vorbit nimic. Ştiam în sinea mea că nu mai este. Aşa am realizat că visul e singura modalitate prin care îi mai vedem, auzim, simţim pe cei care nu mai sunt. Aşa am văzut Afganistanul. Ardea.

2009-08-15T18:09:00.002+03:00

Despre iubire

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

Imi place definitia asta a iubirii. A scris-o

Kahlil Gibran

2009-08-14T17:54:00.001+03:00

VIZAVI DE BULGARI

(Elena Buduroi)

2009-08-14T17:48:00.000+03:00

2009-08-14T17:47:00.000+03:00

2009-08-14T17:45:00.002+03:00

2009-08-14T17:45:00.001+03:00

2009-08-14T17:43:00.000+03:00

2009-08-14T17:42:00.000+03:00

Dunarea

2009-08-09T21:57:00.003+03:00

PENISUL LU' LADY GAGA

Şi ce? E o veste care circulă pe internet şi la Tv de vreo câteva zile. În urmă cu 3 luni se zvonea că a făcut sex oral în plină zi unei femei, în discotecă. Dar de, cam astă e tiparul pe care trebuie să-l îndeplineşti, se pare, ca să primeşti atenţie colectivă. Vulgară (din punctul meu de vedere), cu peruci, Lady Gaga reflectă cu fidelitate lumea de steluţe bolnave cronic de porcăială mondenă. Pe de altă parte, e şi un plus de îngrijorare pentru modul în care evoluează viaţa astăzi. Pentru că nu mai poţi fi sigur că atunci când agăţi pe cineva şi îl duci acasă nu vei descoperi că e de fapt transsexual sau travestită. Şi că în loc de păsărică, te vei alege cu cocoşul şi punguţa cu doi bani sau invers, c-o păsărică şi-o perucă! Şi ce draq să faci cu ele, vrei şi tu acţiune!

2009-08-07T17:02:00.002+03:00

Azi s-a împlinit o lună de dor...Şi pe zi ce trece, tot mai mult...va fi!

2009-08-06T23:00:00.000+03:00

Bere în leasing

La barul lu’ Doru toate se vând pe caiet. Alimente, şi mai ales alcoolul. Barul e ceva mic, de zonă, mixt, să-i spun aşa. 3 în 1. Birt, alimentară şi sifonărie. Mai demult aveau şi suc la tec şi îngheţată, tot la tec. Caietul, de care spuneam, reprezintă un fel de cont pentru vremuri de criză sau mai degrabă, un cont pentru cei obişnuiţi să ia mereu pe datorie. În cont pot trece vreo 60-100 ron, cam atât e socialul. Apoi li se închide rata. Rar vede patronul bani cash în schimbul unei sticle de bere sau chiar, al unei pâini. Poate numai la sărbători sau o dată pe lună, când primeşte lumea salariul. Dar rezistă. Afacerea e bazată tocmai pe astfel de „conturi”, pe care oamenii le acoperă în „leasing”.

2009-08-04T14:00:00.001+03:00

Undeva-n Timişoara, au tranşat un om de viu

Păcat că oameni cu tot viitorul în faţă se ratează într-un mod atât de oridinar! Tineri, care doreau, probabil, să salveze vieţi, au ajuns să le curme. Mă refer, evident, la cazul celor 2 studenţi timişoreni. Situaţia mă face să mă gândesc la faptul că pe mâna lor am fi putut să cădem, chiar să cădem! Pentru că oricine, atunci, când e bolnav, se agaţă de medici ca de Dumnezeu. Şi băiatul, din salvator de suflete, pentru că a absolvit un seminar teologic, este acum un nimeni, care din laşitate, a încercat să-şi ia propria viaţă. Scenariul mi se pare, oricum, desprins din filmele horror. Freezing!
Setea ziarelor pentru senzaţional mă irită şi mai mult! Murdăresc tiparul cu chestii de genul: aveau restanţe, cel tranşat era ţigan! Pe mine mă cam doare-n cot de treburile astea! A murit unu', dar si-a meritat soarta! Nu inteleg ce e cu atata boceala la nivel de natiune!

2009-08-04T13:14:00.000+03:00

Momentan nu se poate tine singur pe labute

2009-08-03T22:51:00.000+03:00

Ghemotoc, noul membru al familiei Pisica

2009-08-03T22:47:00.000+03:00

Love is so bizzare....

2009-07-15T13:17:00.001+03:00

Probleme existenţiale:

Ce căuta de fapt omul când a descoperit că vaca dă lapte?

De ce un barbat este rege dacă se culcă cu 100 de femei, iar o femeie e t...., dacă face acelaşi lucru cu 100 de bărbaţi?

Cine unge axa pământului ca să nu scârţâie?

Unde se duce mâncărimea după ce te scarpini?

Ce este curajul, nebunie sau raţiune?

2009-07-14T16:53:00.004+03:00

Ţara lu’ Porno

De la manele, trecurăm repejor la o nouă orientare...tatadamm...ERA PORNO. De data aceasta una incredibil de expresivă, în Românica noastră. Profa porno, elev porno, elevă porno, diplomat porno....la draq! Toate-s porno în ţara asta, dar eu aş fi curioasă să ştiu şi ce se mai predă prin şcolile astea cu atâţia „pornoiţi” din ăştia, epilaţi pe fund (singurul lucru ce îi diferenţiază de Kipunji-specie de maimuţe), care numai îşi pictează mutrele, se dau în stambă cu „îndeletnicirile” lor feso-erotipornoite de aşa-zişi experţi şi îşi tunează mai ştiu eu ce...ce au şi ei! De mai bine de un an cred că, nu am mai vazut pe la tv decât tot felul de personaje care îşi zic porno numai ca să apară la TV, am impresia. Nu ştiu exact ce înseamnă acest termen din punctul lor de vedere. Adică ce condiţii ar trebui să îndeplineşti ca să fii atât de porno? E ca un fel de alias în ţara noastră. Cum te numeşti? Io mi-s porno, deci, apar la TV, chiar dacă nu mă prea duce capul şi nu ştiu să-mi vorbesc limba. Restul nici nu mai contează. L-am putea încadra chiar în categoria curentelor pitziponcite ale zilelor noastre postmoderniste. Diferenţa este că nu pot fi sigură ce fel de curent e. S-o luăm, totuşi, prin eliminare: literar, sunt convinsă că nu, artistic, s-ar putea. Kitsch, pe aproape. Dar, voi ce credeţi? Unde să-l încadrăm?

2009-06-29T18:26:00.002+03:00

Legendele artei

Anul 2009 a adus moartea prea multor oameni de valoare. În luna martie s-au stins Petre Stoica şi Peter Jecza, pe care am avut şi marea onoare de-a-i cunoaşte şi o spun cu toată sinceritatea. În aceeaşi lună s-a dus la ei şi Ion Dolănescu, febleţea bunicilor mei. Acum a urmat Michael Jackson, pe care fani din întreaga lume îl plâng. Dar sunt şi alte persoane care au „cules” din viaţa lui Jackson doar acele mizerii, de care spunea Eminescu, în Scrisoarea a-V-a, că rămân, oricum după moarte. Mi se pare de mega prost gust să spui despre un super star internaţional, un star care a doborât prin muzica sa atâtea recorduri, că e un simplu pedofil. Chiar dacă el însuşi şi-a scris astfel epitaful: valorez mai mult mort, decât viu, chiar dacă un proces pentru aşa-zisa molestare a unui băieţel ( lucru care eu nu cred că s-a întâmplat), i-a distrus imaginea profesională, la un moment dat. Şi ce mă enervează şi mai rău e faptul că imediat după moartea lui Michael, „specialiştii” au descoperit dintr-o dată că Beyonce şi Timberlake au ceva din muzica şi ritmul lui. Şi asta pentru că cei doi sunt, din punctul meu de vedere, doar nişte produse PR, nu persoane care ştiu să cânte cu adevărat. Şi aş fi curioasă să vad caţi ani vor rezista la nivelul de stele în ale muzicii. Şi culmea! Nu sunt fan Michael Jackson, dar pur şi simplu, cred că acest cântăreţ îşi merită şi post mortem aplauzele pentru cariera sa!

2009-06-07T00:17:00.000+03:00

Duminica Mare

“Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt. Era ziua Cincizecimii”, (Faptele Apostolilor).
Rusaliile, Duminica Mare, Ziua Cincizecimii, așa cum mai este denumită calendaristic, popular sau din punct de vedere biblic, această sărbătoare are loc la 50 de zile după Învierea Domnului și corespunde Pogorârii Duhului Sfânt pe pământ.

2009-06-05T20:47:00.004+03:00

De Ziua Educatorului…

Este Ziua dascălului, zi liberă pentru elevii din mai multe localități din țară.
La aceeași dată, se naște, în 1871, istoricul, poetul, dramaturgul, enciclopedistul, memorialistul, profesorul universitar, prim-ministrul, academicianul, ministrul, parlamentarul, criticul literar, documentaristul român, Nicolae Iorga.
Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului românesc modern, avea aniversarea în această zi. Se naște, ulterior, Mihai Leu, cel care a obținut Cupa Centurii Internaționale la box.
Apare, în 5 iunie, primul număr al ziarului Pravda (Adevărul), publicație a Partidului Comunist Sovietic, ce conținea declarații oficiale, publicate în timpul războiului rece.
Printre evenimentele importante, care au avut loc în 5 iunie, se numără și cel de astăzi, din 2009, pe care nu-l putem trece cu vederea. La Universitatea de Vest, din Timișoara, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa profesorului Peter Gross, căruia i se datorează înființarea specializării de Jurnalistică de la această universitate.

2009-06-01T02:26:00.000+03:00

Cel mai fain banchet ever!!!!! Bine, e cam depasit sa spun asta dupa 2 saptamani, dar na....acum m-am trezit si eu!

2009-05-31T13:14:00.003+03:00

Press Conference in Vienna 2008

European Commission’s members: Heidrun Silhavy, Federal Minister for woman, Media and Regional Policy, Austria: “ICT development is a very important thing for our society, because of the economy’ turbulences. Our purpose is to offer poor people and disability persons the chance to involve in the development of the society. We want that non-academicly, migrants and young people can acces Intrernet.Eric Besson, Minister of State to the Prime Minister, with responsibility for Forward Planning, Assessment of Public Policies and Development of the Digital Economy, France: “ICT companies have developed a lot in the last years. Nowadays it’s essential to know how to use the Internet. It’s easier to get done with the formalities and the possibility of a fast contact with different cultures and acces to education. E-inclusion means social cohesion and the attempt to bring people together through ICT. Without having knowledge about Internet it represents a large problem, from a social point of view. That’s why we have to develop the acces to technology for that part of society which is vulnerable.”Erwin Buchinger, Federal Minister of Social Affaires and Consumer, Austria: “We can make the use of isolated groups to grow up. To bear in mind the fact that on 3rd December is The European Day of Disability Persons, we desire the information and communication acces being free”.Fabio Colasanti, General Director of Information Society and Media Directorate said that E.U. is supporting financially this project. It is a programme that will be on-going for many years from now on.

Editors: Viorica Sîrbu, Tiberius Țurcaș

2009-05-31T13:06:00.002+03:00

The European Commission takes atitude

Imagine a digital world where there are no barriers in communication, a world that is, in fact, a market of opportunities and where everybody is in touch and involved in new technology. This is what The European Commission e-inclusion Ministerial Conference from Vienna is trying to persuade the audience. Maybe you will ask yourselves what e-inclusion means. Nothing easier to explain. All it is about social cohesion, which implies different ways of cooperation between people from all over the world, no matter what age, sex, religion, work field or physical skills. The purpose of the programme is to eliminate digital divide, but also to emphasise the advantages of information communication technology (ICT).
As Fabio Colasanti, General Director of Information Society and Media Directorate, said, the agenda of this year conference is based on three major points: opportunities, acces and solidarity. First of all, the opportunities refer to the chance for everybody, able or disable, young or old, educated or less educated, active socially or isolated to use computers, mobile phones and Internet to improve their lives and work. In Colasanti’s point of view, the ones that know how to handle a computer can get a good job faster. Secondly, the acces is about central services such as health, education being accessible. No one is left behind. Last but not least, solidarity was described as the heart of the European model. We all have to share a commitment of solidarity and participation.The digital inclusion community is the engine of changing. There are some challenges that society must face: globalization, demographic change, but also the power of individuals such as the communities. This is what specialists call “the challenge of the todays”. All of us should be stimulated for realizing the benefits of digital communication. For instance, adgeing well. The Ambiant Assisted Living Joint Programme (AAL), which The Parliament adopted in 2007, is very important, because brings people together and they will react positively.For an accesibilty future, for elderly to be actively included in social life, the individual telecentres. such as Telecentre Europe, maintain everyday activities with citizens. Thus, each society is concentrated to built a strong informational system. It is essential to assure that every citizen has acces to digital literacy. Digital must be digital for everyone.
Eric Besson, Minister of State to The Prime Minister with responsibility for Forward Planning, Assessment of Public Policies and Development of the Digital Economy in France also sustains the promotion of an informational society for all.

Editors: Viorica Sîrbu, Tiberius Ţurcaş

2009-05-31T13:01:00.003+03:00

The life…stronger than the movies

A selection of personal tales highlighting the positive impact ICT has had on their lives.At the E-inclusion Ministerial Conference from Vienna, three people, whom, at first sight, seems to know nothing about computers, were invited to testimony about their digital experiences. They were from Austria, France and UK.The first lady, Frieda Spielmann, 82, has discovered her pasion for computers at 75, when she bought her first laptop. She says Internet acces makes her life better and more interesting. “The curiosity was the reason for getting in touch with IT. I hadn’t a goal in my mind. Over the years, I became to use digital camera and powerpoint”, said the old lady, who is also taking classes about computers. Frieda has established many targets that she wants to aim, and, if she continues with her ambition, she will surely have succes.Jamshid Kohandel from France has talked about the wonderful role of ICT in his life. Discovering the Internet world, he passed through his disabilty of being blind from birth. “Thanks to computers, I have acces to th books”, said Jamshid.
Rhodri Buttrick, UK, has never imagined that he will be at university without ICT because of his hand problems. He suffers from Dyslexia, which is a learning disbility that manifests primarily as a difficulty with written language, particularly with reading and spelling. It is separate and distinct from reading difficulties resulting from other causes, such as a non-neurological deficiency with vision or hearing, or from poor or inadequate reading instruction. Evidence also suggests that dyslexia results from differences in how the brain processes written and/or spoken language. Although dyslexia is thought to be the result of a neurological difference, it is not an intellectual disability. Dyslexia has been diagnosed in people of all levels of intelligence. He can’t write as fast as his schoolmates, so he found a phonic way. This is based on voice for writing, but on the computers.

Editors: Viorica Sîrbu, Tiberius Ţurcaş

2009-05-31T05:28:00.001+03:00

1000 mondial

Ana-Maria Nedelcu face parte din breasla sportivilor de valoare ai oraşului Timişoara. În măsura în care la doar 16 ani a obţinut deja numeroase premii in tenis, era suficient să enumăr trofeele câştigate pentru a-i contura identitatea, fără să-i dezvălui numele.
Cu opt locuri întâi, din 20 de concursuri naţionale (Tenis Cup Sen, Cupa Transilvaniei la Oradea şi Cluj), astfel începe cariera sportivă de succes a tinerei. Vicecampioană naţională la vârsta de zece ani, obţine ulterior un loc în clasamentul tenismenelor profesioniste (WTA). Câştigă Donat Junior Cup, la categoria 21 de ani şi Circuitul profesionist pentru femei (Remax Open, pentru seniori), pe când avea 15 ani. Calificată pe tabloul principal în turnee din Germania, Slovenia, Danemarca, Elveţia, Austria, Ana-Maria Nedelcu este înscrisă la cluburi sportive din Timişoara şi Augsburg.
Din palmaresul tenismenei mai fac parte: Cupa Yonex Balingen, Cupa Frank Tennis Yonex şi premii obţinute la Hunedoara şi Garmin.
Clasată pe locul 17 la simplu, feminin, în cadrul Federaţiei Române de Tenis şi pe 1000 în lume, tânăra îşi doreşte cu ardoare ca pasiunea sa pentru acest sport să se concretizeze în mari succese şi pe viitor. Datorită faptului că antrenamentele, echipamentul şi turneele sunt costisitoare (ajung la 50.000 euro anual, potrivit spuselor mamei sale), este dificil pentru familie să acopere toate aceste cheltuieli.

Viorica Sîrbu

2009-05-30T20:54:00.000+03:00

2009-05-30T20:00:00.001+03:00

O lume ce sfâșie în tăcere

Gara de Nord, Timișoara. Unii așteaptă trenul către București. Alții își mai cumpără, încă, bilete.
Într-un colț, lângă sala de așteptare, un copil stă cu mâna întinsă. Privirea lui chinuită reprezintă un strigăt mut pentru afecțiune. Unghiile-i murdare de pământ, mânuțele-i degerate de frig și cicatricea înfiorătoare de pe obrazul stâng par a ascunde mari suferințe.
Mă așez lângă el. Cu greu îl determin să vorbească despre gândurile care-i macină figura. Are probleme serioase de auz, dar și de vorbire. Se teme să spună ce are pe suflet, se bâlbâie, abia articulează cuvintele. Îl cheamă Florin. Are opt ani. Cel puțin așa crede. Numele de familie nu și-l cunoaște. Mama lui l-a abandonat de mic, prea mic, pentru a-și aminti când, unde s-a întâmplat totul sau cine era EA. Știe doar că bărbatul care l-a crescut a făcut acest lucru pentru a se folosi de tânăr. Mai mult a trăit prin gări, trenuri sau pe scaunele de așteptare de pe peroane. Acasă, la omul care nu l-a învățat vreodată, ce înseamnă să ai o familie, a avut parte numai de pumni, palme, lovituri de curea. Pentru că nu-i aducea bani suficienți ca să-și cumpere țigări și alcool, acest individ a stins țigara pe obrazul băiatului. Pe arsură, i-a varsat, apoi, vin. Repeta scena ori de câte ori considera de cuviință. De fiecare dată stingea țigara în același loc. Copilul e plin de vânătăi pe burtă și acum, după ce s-a urcat cu picioarele pe el. Pe bărbat îl cheamă Marcel. Locuiește în Ploiești, nu mai știe exact unde.

La casa din gară

Întrebându-l dacă obține sume necesare pentru a supraviețui, răspunde că nu-i nimeni obligat sa-i dea mâncare, când alții i-au dat viața ca să sufere. Din gară, nu a obținut nimic mai bun, cei mari îl duc cu forța la periferiile orașelor și îl snopesc în bătaie pentru bani. Se întoarce mereu, la casa lui din gară, cu picioarele goale și cu spatele zgâriat și rănit. Nu are cine să-l apere…
Mulți trec pe lângă el și ori nu-l observă ori îl privesc cu dispreț, teamă sau repulsie. E murdar, cu hainele zdrențuite. Îi curge nasul. Respiră greoi. Câinele său, Doru, la fel de trist și amărât ca și baiatul, îl mai încălzește și îi ține de urât. Cu el se joacă. E unicul său prieten adevărat.
În ochii săi de copil, lacrimile au secat de mult. Nici nu mai știe să plângă. Nu o are pe mami, ca să-l mângâie. E singur în voia sorții…Și bolnav. Tușește. Nu cunoaște tandrețea, gustul unei supe calde sau îmbrățișarea protectoare și plină de dragoste a părinților. Universul copilăriei sale este unul prea dur, fără jucării și ciocolată, fără mâncare chiar. Trăiește cu teama zilei de mâine, iar azi, acum, suportă, din nou, stigmatul copilului abandonat. Ar vrea să se ascundă de griji, dar unde, când ele sunt urme atât de adânci în sufletul lui inocent?
Acest caz reflectă faptul că legea 272/2004, privind drepturile copilului la protecție împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoțional, precum și împotriva oricărei forme de exploatare și dreptul la educație și îngrijire medicală, a fost încălcată atât de cel care a luat copilul în grijă, cât și de cei care l-au abandonat.
Conform statisticilor redate în Monitorul de Vaslui din 08.04.2007, în Spitalul Județean de Urgență, Vaslui, au fost abandonați 30 de copii, dintre care, 24 din motive sociale, zece prunci, la Spitalul de Copii, Bârlad și șase copii au fost părăsiți de părinți la Spitalul Municipal Huși, în decursul anului 2007.

Viorica Sîrbu

Articol premiat în cadrul Galei UNICEF, prezentate de Andreea Marin Bănică

2009-05-30T18:32:00.002+03:00

,,Mi-am câştigat primii bani la poker”

Consideră că râsul este o vitamină pe care dacă nu o iei zilnic, pierzi din viață ceva. Râde, într-adevăr, aproape tot timpul.
Marcel Tolcea, director al Muzeului de Artă din Timişoara, jurnalist, profesor la Universitatea de Vest, mi-a acordat, astăzi, acest interviu.

Ce tip de muzică ascultaţi?

Ascult muzică veche, preclasică, simfonică, jazz. Imi place muzica din diverse perioade. De pildă, acum, se aude la calculator un jazz absolut senzaţional al trupei lui Woody Allen. El este un actor ce mă pasionează. Imi plac câteva trupe în mod deosebit.

Ce trupe vă plac în mod deosebit?

The Beatles pentru mine este o galaxie. Led Zeppelin, îmi place U2, Colosseum, muzica lui Janis Joplin, Jethro Tull, Coldplay.

Care melodie dintre cele preferate vă defineşte cel mai bine personalitatea? De ce?

Îmi place melodia Stormy Monday Blues a trupei Colosseum şi cred că mă defineşte bine deoarece este un cântec ce schimbă ritmul. Eu sunt o persoană ce trece de la o fază la alta, asemenea unui geamăn tipic. Prefer şi Skating away on the thin ice a lui Jethro Tull, dar şi una dintre cele mai melancolice melodii a trupei The Beatles, Let it be.

Aţi afirmat că în momentul în care aţi început să scrieţi poezii copilăria a continuat pentru dumneavoastră, dar pe de altă parte aţi spus că scriaţi poezie pentru a impresiona o fată. Care este motivul real ce v-a determinat să faceţi poezie?

E o clipă în viaţa unui om când vrea să se laude, să spună lucruri frumoase, să fie el interesant. Pentru mine, scriitorul este un actor ratat. El îşi imaginează o scenă de cuvinte pe care o propune lumii înconjurătoare şi vrea să fie apreciat, lăudat, deşi, uneori, spune lucruri îngrozitor de triste. Scriitorul este o persoană drăgăstoasă; prin ceea ce spune, el arată afecţiune oamenilor din jur.

Dar pe dumneavoastră, ce anume v-a determinat să scrieţi?

Aşa cum ai spus deja, m-am lăudat unei fete că sunt poet şi a trebuit să-i aduc dovada.

…

Ce profesie aveaţi când aţi câştigat primii banii şi în ce i-aţi investit?

(Râde). Primii bani i-am câştigat în studenţie, la o partidă de poker.

Pe ce i-aţi cheltuit?

Pe albume de artă.

Ce albume de artă v-aţi cumpărat atunci?

Van Gogh, Cezanne, Toulouse Lautrec. Erau albume din acelea cu 40 de lei bucata. Cred că mai am vreo 30 de albume de atunci.

... Dar acum sunteţi chiar directorul Muzeului de artă din Timişoara. Cum aţi devenit director?

Prin concurs. Printr-un concurs de împrejurări. D. Ostaficiuc, preşedintele Consiliului Judeţean, dorea un consilier pe probleme de cultură şi pentru a gestiona situaţia Muzeului Banatului. Ne-am sfătuit împreună şi am decis să desfacem acel muzeu, în Muzeul de Artă şi Muzeul Banatului.

De ce v-a ales d. Ostaficiuc pe Dvs. pentru această funcţie?

Avea mai multe nume în intenţie, printre care şi cel al lui Robert Şerban, care tocmai alesese atunci să meargă la Editura Brumar. Ar fi fost neserios să se apuce de altceva la scurtă vreme. Nici eu nu prea m-aş fi înhămat la aşa ceva. Te trezeşti noaptea şi te întrebi dacă te ridici la înălţimea unei asemenea minuni.

Şi vă ridicaţi la înălţimea acestei minuni?

Din punctul meu de vedere, aşa şi aşa.

De ce spuneţi acest lucru?

Pentru că s-ar putea face mult mai multe lucruri şi uneori sunt împrăştiat în alte proiecte. Universitatea în primul rând. Dar şi în altele. De exemplu, acum sunt membru în Bordul Naţional, al Fondului Cultural Naţional şi trebuie să citesc tot felul de proiecte editoriale. Dar îmi place, nu mă plâng.

Care este activitatea Dvs. , concretă, ca director al Muzeului de Artă, în cadrul muzeului?

Dirijez activităţile de aici, din muzeu, vorbesc cu directorii de instituţii şi facem strategii de comunicare, organizez evenimente, ţin speechuri, aduc sponsorizări, stabilesc legături cu autorităţile.

Promovaţi imaginea muzeului în presă?

Da, sigur.

Deci, Dvs. vă ocupaţi...?

Nu, eu coordonez, supervizez.
…

Printre profesiile pe care le aveţi este şi cea de profesor al Universităţii de Vest, din Timişoara. Aţi avut conflicte cu fostul rector al acestei universităţi, Ioan Mihai, în urma cărora i-aţi intentat acestuia mai multe procese. Pentru unul dintre procese aţi primit daune substanţiale. Ce beneficii a adus acest câştig studenţilor din Universitatea de Vest?

O, deja aproape că am şi uitat că am avut un diferend cu d. Mihai. Câştiguri? Nu se va mai proceda la încărcarea notelor didactice, ceea ce este un lucru foarte bun şi pentru profesori, şi pentru studenţi. Cred că în urma conflictului cu Grupul De Reformă Universitară s-a întărit şi poziţia studenţilor.

L-aţi criticat pe fostul rector, Ioan Mihai, că nu a făcut suficiente lucruri pentru binele studenţilor de la Vest. De ce nu aţi candidat Dvs. la postul de rector?

Eu mi-am asumat o misiune, aceea de a fi director la Muzeul de Artă.Vreau să fiu serios, am un contract pe care trebuie să-l duc măcar patru ani. Pe de altă parte consider că nu sunt bun să fiu rector.

De ce nu sunteţi bun pentru postul de rector?

Acolo trebuie o persoană care să ştie foarte bine legislaţie, să cunoască mecanismele economice. Şi să fie un bun negociator cu sindicatul, cu ai lui colegi, de fapt. De doi ani, sunt mai mult musafir în Universitate.

Ce înseamnă faptul că sunteţi musafir în acea universitate?

Sincer, nu-mi petrec cât timp îmi doresc în universitate.

...

Care este situaţia presei studenţeşti în Timişoara?

Sunt două tipuri de presă: cea pulverizată şi cea organizată. Cea organizată a resuscitat cum arată şi interviul de faţă, pentru că şi tu lucrezi la o astfel de publicaţie. Prin cea pulverizată înţeleg presa care îi include pe studenţii din redacţii. Adică sunt studenţi care lucrează la publicaţiile timişorene.

Ce caracteristici are presa realizată de studenţi?

Nu cred că există presă studenţească, să fim bine înţeleşi. Aşa cum nu există poezie şi artă studenţească. În audio-vizual este studioul Tele U, care are caracteristicile presei studenţeşti. Mie niciodată nu mi-a creat această televiziune emoţii plăcute. E ca un fel de cimitir. Văd tot felul de interviuri cu profesori de la Politehnică, în principal, care se comportă ca nişte statui în viaţă. Aceştia dau sfaturi şi povestesc lucruri plictisitoare despre secţia lor, chestii care nu intră în atribuţiile presei. Presa e o instituţie care veghează societatea, nu trebuie să ridice monumente şi statui. Activitatea ei este aceea de a fi critică. De ce să existe doar presă studenţească şi nu şi de bătrâni sau a pensionarilor?

Ce teme merită abordate într-o publicaţie a studenţilor?

Subiecte care ţin de avantajele şi dezavantajele vieţii de student. Dacă aş fi patronul unei astfel de reviste i-aş chema pe studenţi şi i-aş întreba ce-i frământă. De exemplu despre situaţia din cămine, şpăgile care se dau pentru locurile din internate, problema cu drogurile, prostituţia... Acestea sunt teme mari care merită într-adevăr tratate.

Cine trebuie să înfiinţeze astfel de publicaţii?

În universitate, la secţia de jurnalism, au existat numeroase tentative de a resuscita presa studenţească. A fost un Agent 037, am avut un forum studenţesc mai vechi, prin anii ’90. Consider că e o iniţiativă care trebuie să aparţină mai mult studenţilor şi cadrelor tinere. Dacă ar exista mai multe intenţii de acest gen, ar fi mai multă presă despre studenţie.

În ce măsură există jurnalişti de valoare în presa studenţească?

Nu-mi dau seama în ce măsură există jurnalişti de valoare. Sunt mulţi jurnalişti care încep într-un fel şi sfârşesc într-altul. Pe la 18-22 de ani e vârsta naivităţii. Apoi, realizezi că meseria de jurnalist nu-ţi aduce prea multe foloase şi intri în herghelia lui X-ulescu, Y-ulescu, pentru că acolo câştigi mai mulţi bani. Da, într-adevăr, acesta este mersul lucrurilor. Există mulţi tineri care sunt foarte buni. Eu cred, totuşi, că în facultate nu poţi învăţa meseria de jurnalist. La faţa locului o înveţi, dar constaţi că ceea ce vezi pe teren nu e la fel cu ceea ce ai învăţat la şcoală. Necazul e că începi să uiţi unele lucruri elementare.

Viorica Sîrbu

2009-05-30T18:11:00.014+03:00

Din cutia cu dungi

Penitenciarul de maximă siguranţă, Timişoara. Simt ca pentru cei închişi aici, libertatea înseamnă viaţă si oricare dintre noi o poate pierde în orice clipă. Înăuntru, totul funcţionează după legile junglei şi nu corespunde nici măcar imaginaţiei unuia aflat dincolo de gratii. Poveşti reale închise în frustrări, indiferenţă-n faţa sentimentelor şi mii de zile de refulări se ascund în cutia cu dungi de fier. Revolte sufleteşti tacite, duse cu anii, care şi astăzi sapă golul şi singurătatea lor, a deţinuţilor, imi lasă impresia sfârşitului oricărei încercări de reabilitare socială şi morală. Trupuri vii, pietrificate-n ele, ce nu cunosc semnificaţia termenului pudoare, împart aerul unei grele condamnări, dar care nu-mi inspiră milă, ma lasă rece. În ochii lor, ce poartă sfidarea legii fără păreri de rău, citesc stigmatul pus de societatea care îi împinge cu repulsie spre margini. Ma arată cu degetul, fluierând printre gratii, ca şi când ar fi zărit de departe apa mării. Ca şi cum înstrăinarea lor se risipeşte acum în iluzia şi bucuria că am venit să-i vedem, pentru că nu i-am uitat de tot la periferii. Sau probabil mirosim a libertate şi asta le provoacă simţurile. Încearcă să deţină controlul asupra mea, prin fixarea privirii, dar nu sunt capabili să admită faptul că nu au această putere, deoarece nimeni nu mai crede de mult în ei. Trăiesc pentru instinctele primare. Se supun economiei de troc. Cumpără cu ţigări respectul, mâncarea şi sexul. Lumea de afară li se pare un vis de care încearcă să se agaţe cu mâini vinovate.
Acum când îi privesc printre gratii, trăiesc un paradox. Nu vreau să-i pun şi eu la zid pentru ceea ce au făcut, dar nici nu sunt de partea lor. Nu pot sa fiu.
Lui i se spune Romi. La prima vedere, imi inspira teama. Miroase groaznic a tutun si un pic a rom. Poarta ochelari. E din Arad. A urmat Facultatea de Drept, liber fiind. A absolvit-o, vara trecută, la închisoare. Are carte de muncă. Nu a lucrat niciodată. Şi-a făcut-o pe baza unui contract încheiat la firma tatălui său. De 3103 zile, prezent în puşcărie. Ispăşeşte o pedeapsă de 22 de ani pentru trafic şi consum de droguri. „În 1990, în noaptea de Revelion au venit nişte prieteni de-ai mei din America şi aveau cocaină. Băusem mult alcool înainte. Dar să-ţi zic ceva, e fals să spui că drogurile au efecte asemănătoare. Heroina îţi creează o stare de beatitudine şi ţi se rupe de tot ce-i în jurul tău. Te trezeşti moleşit. Eu am făcut blocaj respirator, insuficienţă respiratorie. Dacă beam şi un pahar de apă minerală, îl vomitam cu presiune la opt metri după. Mintea omului e dependentă de foarte multe lucruri. Ţie îţi place să faci sex? Da, îţi place. Nici eu nu am fost vreodată dependent de droguri, fac doar ceea ce-mi place. Am luat tot ce există în România, absolut tot şi e ceva fenomenal. Oricum m-am prezentat la procuror din alte motive. E foarte dificil să lupţi împotriva sistemului. Când erai tu mică, pe Calea Aradului a explodat o maşină, în care au murit nişte indivizi, cunoscuţi de-ai mei. Mascaţii au înconjurat casa şi mama plângea pentru că nu ştia ce se întâmplă. Eu nu eram în ţară. După o lună, deşi nu am fost chemat la citaţie şi nu m-a turnat nimeni, primesc cea mai mare pedeapsă din Europa pentru droguri. Cel puţin, aşa am considerat eu”.
Şi mai consumi?
Îmi râde în faţă viclean şi insinuant.
- Nu, e împotriva legii.
Afară cum era?
- Afară, voi aveţi posibilitatea de a alege. Eu sunt nevoit să împart aerul aici.
Afirmă neclintit. Mă analizează cu privirea asemenea unui psiholog, de parcă mi-ar fi putut citi interiorul mai bine decât aş fi făcut-o eu. E frivol şi se uită cu invidie. Mocneşte ceva în el. Premeditează totul. Consideră apoi că m-a ghicit şi îmi recomandă heroina.
Curios, pe corpul său nu se observă nici un tatuaj! „Mi se pare imbecil să te tatuezi, poţi fi identificat mai uşor şi nu sunt de acord cu asta”.
Care este situaţia cu infecţiile?
- E o problemă extrem de gravă. Pe cei contagioşi îi izolează în alte camere. De multe ori însă, te duci la medic că te doare rău stomacul şi îţi dă trei aspirine după care te trimite înapoi. Eu evit să mă aşez pe alte paturi, pe unii a trebuit să-i învăţ că e necesar să se spele. Dar la noi în cameră e atât de curat că şi gospodinele ne-ar invidia.
Într-adevăr, tricoul călcat la dungă, manichiura prea aranjată, ceasul scump, destul de elegant, îi trădează bunul gust.
Timp de cinci ani a stat închis în celulă. Ieşea în curte o oră pe zi cu cătuşele la mâini şi legat la picior. „La un moment dat se instalează fenomenul de îndobitocire, dar trebuie să-l amâni şi astfel am devenit un specialist în îndeletniciri pitoreşti. Citesc foarte mult. Îţi recomand cu căldură Regina sudului de Arturo Perez-Reverte şi Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz”. Acum, activează ca om de serviciu şi ajutor al psihologilor din penitenciar. De curând, s-a căsătorit cu o necunoscută, partenera sa fiind în aceeaşi situaţie. 15 ani pentru complicitate la omor. Ea este la Arad şi nu are permisiunea de a-l vizita. „În ianuarie divorţăm”, spune el cu indiferenţă. Grimasa de nepasare pe care o face imi provoaca scarba. Imi dau seama ca nu e capabil de sentimente nobile. „Mariajul nostru a fost o înţelegere între doi oameni maturi. Am auzit eu că e bună şi i-am scris o frază în care îi propuneam să sfidăm împreună legea. Am făcut-o pentru sex. S-a întâmplat prima oară, după 3090 de zile de închisoare. Nu veți putea simți niciodată ce am trăit eu și ea atunci”. Pare hulpav dupa placere carnala, ca un lup nebun in cautare de hrana. Se agita, se foieste pe scaun, respira accentuat.
Singura sa temere e că nu va ieşi sănătos. Nu regretă nimic din ce-a făcut şi dacă ar fi s-o ia de la capăt, ar proceda la fel. O mare suferinţă îi tulbură, însă, albastrul deja bolnav al ochilor. A murit mama lui. Nu a avut voie să meargă la înmormântare. E singurul lucru care îl determină să schiţeze o urmă de sentiment, doar asta îl mai mişcă, după câte a îndurat în schimbul faptelor inavuabile. E o lovitură mai puternică decât închisoarea. Când a aflat că va ajunge aici, era ziua mamei sale. „O chema Maria”. Nici atunci nu apucase să-i ducă flori şi asta se vede că-l macină. Ochii lui mi-o spun limpede. E unica formă de demnitate ce nu l-a părăsit încă.
Îşi aminteşte apoi că nu-i la mănăstire şi îşi revine. Sufletul său poartă strânsoarea de fier a gratiilor. I se citeste in privirea calculată, rece, cu care ma fixează. Îi e ciudă că sunt libera. Ar vrea să-mi spună asta, dar se preface resemnat. Ştie că nu îşi permite să facă probleme. Iese la 52. Mai are 13 ani de pedeapsă. Tot nu-i pare rău.
El este Copil Gheorghe Roman, reținut de poliție pentru că vindea extasy cu 12 DM /bucata dealer-ilor din Chișinău. Prins cu peste 100 de pastile asupra sa, potrivit ziariștilor arădeni, învață bine legea tăcerii. Acum, am în fața mea un intelectual, ale cărui fapte ilegale sunt trădate numai de acest mediu, în care l-am cunoscut. După gesturi, l-aș vedea în spatele unui birou, seducând, cu un zâmbet pervers, în costum și la cravată, audiența. Are charm. Vorbește frumos. Știe să-și manipuleze interlocutorul și a terminat cu brio cursurile de la Școala Vieții.

Viorica Sîrbu

2009-05-30T18:06:00.001+03:00

Aici a tăcut cuvântul

Pulbere de nori. Dar nu picură. Miroase a tămâie, lumânări și busuioc. Petale de flori rupte, vestejite-n durere, acoperă cărările. Un praf de fum amestecat cu zăpușeală îneacă pur și simplu! Îți apasă respirația până în suflet și simți cum sentimentele te sufocă. Nu mai poți înghiți. Aerul doare. În cimitir e vară, dar cimitirul o spune tăcând. Și tocmai această lipsă a glasului inspiră tristețe. Ești într-o lume care nu vorbește, care ți se arată prin piatră, pământ și lemn. O lume ce te îmbrățișează, cu singurătate, prin forma crucilor, fără pulsul ființei . Ești într-un univers care a absorbit chipuri, zâmbete, înțelepți, copii, analfabeți și curve…Acum, sunt cu toții, deopotrivă, la fel de tăcuți, de introvertiți. Prea târziu ca să le poți afla caracterul! În candelele aprinse pe morminte s-a stins, de fapt, lumina de pe figura lor. Se vor a fi treziți, prin puterea simbolului oferit de candele, de către suflete ce-i poartă cu devotament pe pământ. Privind, o clipă numai, în stânga, spre poarta de ieșire din cimitir, se observă câteva cruci căzute, câteva morminte, pe care iarba le roade în neștire. Atât de singuri să fi rămas ei? Dar, probabil că nu le mai pasă, pentru că nu mai simt vibrațiile noastre. Nu mai tremură la slăbiciunea lumii pe care au lăsat-o cu mizeriile, intrigile, iubirile și poveștile ei infinite.
Mireasmă de untdelemn, de mir se împletește în coroanele funerare de trandafiri, crini, jerbera. A început să plouă torențial peste cruci, iar mormintele abundă de noroi. „Timpul pare să înece durerea pricinuită de marile pierderi din viață, dar durerea izbucnește iar și iar”, se poate desluși scris cu negru și auriu pe o cruce de marmură. O poveste imensă de dragoste s-a rupt aici, în izvorul de durere al soției sale, Marika.
În spate, lângă gard, sunt două cruci micuțe. Erau gemeni. Trei ani. Cătălin și Violeta. Nu au avut timpul necesar să învețe cuvântul. S-au dus înainte de a-l putea înțelege. Și continuă să tacă fără vlagă.
O tresărire mă determină să întorc capul spre poartă, din nou. Scârțâie de la vânt. Dar teama de a sta de vorbă cu interlocutori care nu-ți pot spune povestea lor, nu îți arată felia de viață pe care ți-ai dori s-o afli, te face să te cutremuri. Sunt singurii cărora le ceri un interviu și îl acceptă prin tăcere. Cu ei porți un dialog deosebit. În locul acesta, în care a tăcut, pe buze nevăzute, cuvântul, îți rămâne posibilitatea de a-i simți înțelesul. Aici îmbraci informația așa cum vrei, pentru că sufletul e cel care ți-o transmite. Din suflet se formează vorba, ca răspuns la întrebările interviului.

Viorica Sîrbu

2009-01-19T17:25:00.001+02:00

Incluziune digitală, la Viena

Într-o societate în care mulţi dintre noi au căzut pradă comunicării prin intermediul computerelor, încă există oameni ce, datorită unor dizabilităţi fizice, unei condiţii sociale nefavorabile sau din cauza situaţiei financiare precare, nu au avut niciodată contact cu tehnologia informaţiei.

30 noiembrie- 2 decembrie, Viena. Se desfăşoară e-Inclusion Ministerial Conference. Această conferinţă internaţională are ca scop incluziunea digitală. Probabil că obiectivul pare dificil ca şi înţeles, nici eu însumi nu l-aş fi putut defini acum câteva zile. Dar diversitatea culturală, cea socială şi nu numai a generat nevoia de coeziune, de integrare şi de includere a tuturor într-o lume în care accesul la tehnologia informaţiei să nu cunoască frontiere. Astfel au gândit incluziunea digitală membrii Comisiei Europene, unii dintre organizatorii conferinţei. Aceştia au pus accentul pe cei cu dizabilităţi fizice, pe migranţi, pe comunităţile marginalizate, pe cei ajunşi la o vârstă respectabilă, considerând că o societate se poate dezvolta investind mai mult în persoanele cu acest gen de complexe şi probleme. Potrivit Comisiei Europene, lipsa cunoştinţelor cu privire la utilizarea Internetului, reprezintă, astăzi, un real handicap social. De aceea este necesar ca toţi, indiferent de religie, loc de muncă sau IQ, să fie conştienţi de avantajele comunicării internautice (arhiva, interactivitatea, posibilitatea unor link-uri, caracterul imediat).
În cadrul evenimentului, s-a militat pentru: solidaritate, considerată „inima modelului european de incluziune digitală” şi şansa tuturor de a avea acces liber la informaţia web.
Prin încercarea de a aduce oamenii împreună cu ajutorul calculatorului, se doreşte construirea unui univers solid din punct de vedere social.

Reporteri web pentru un weekend

Această conferinţă a reprezentat, totodată, o oportunitate pentru tinerii cu vârste sub 25 de ani, cunoscători ai limbii engleze. Astfel, echipe a câte cinci membri din România ( Timişoara şi Jimbolia: Sergiu Dema, Viorica Sîrbu, Silviu Stoian,Tiberius Ţurcaş, Adrian Popa), Turcia, Polonia, Spania au beneficiat de un voiaj gratuit la Viena. Aceştia au relizat, pe toată perioada, materiale jurnalistice şi le-au postat pe site-ul Telecentre-Europe (reţea web internaţională şi sponsor pentru sejurul tinerilor alături de Comisia Europeană reprezentată de Frank Mather, Gẻrard Comyn, David Broster, Vladimir Śpidla, Maurizio Salvi), pe bloguri, twitters, un fel de minibloguri.

Viorica Sîrbu